Agroturismul în Țările Europene și în România

CAPITOLUL 1

Turismul – domeniu de activitate economică

1.1 Locul şi rolul turismului în economie

Ca ramură economică, turismul îşi aduce contribuţia la crearea de venit naţional şi realizarea de încasări valutare. Majoritatea activităţilor din turism, au caracter productiv: transportul, prepararea hranei în restaurante, întreţinerea spaţiilor de cazare, etc.

Turismul are unele particularităţi faţă de alte ramuri ale economiei, respectiv serviciile turistice diferă de mărfurile propriu zise, astfel:

- Serviciile turistice au caracter intangibil, adică nu pot fi verificate de către turist înainte de efectuarea lor. Serviciile prestate de către unităţile de turism necesită prezenţa clientului la locul de consum al serviciilor, pentru că prestaţia turistică nu poate fi expediată la locul cumpărării, cum se procedează cu marfa obişnuită.

- Ramura economică a turismului este interdependentă de alte ramuri ale economiei naţionale. Industria turistică are legături cantitative şi calitative cu producţia unor ramuri: alimentară, textilă, de mobilă etc. Volumul şi calitatea serviciilor din industria turistică sunt determinate de către cererea turiştilor, dar este influenţată de calitatea produselor din ramurile conexe. Activitatea turistică este influenţată şi influenţează la rândul ei ramurile economiei naţionale cu care este in interdependenţă.

- În turism se valorifică potenţialul complex al unei zone sau staţiuni, respectiv serviciile materiale în structurile de primire turistice (de cazare, alimentaţie, transport, tratament), infrastructura generală, precum şi factorul uman şi atracţiile turistice (climă, relief, peisaje, obiective cultural-istorice, tradiţii), împreună cu elemente nemateriale (atmosfera, ospitalitatea).

- Produsul turistic cuprinde servicii eterogene (cazare, alimentaţie, transport, tratament, agrement, excursii, asistenţă ghid etc), efectuate de către diferite unităţi, dar care se oferă clientului ca un pachet de servicii, fiind necesară asamblarea şi corelarea acestora, în scopul realizării unui program turistic unitar, cu parametri calitativi competitivi.

- Activitatea turistică deşi are caracter sezonier, datorită climei şi reliefului, prezintă şi o anumită inelasticitate: structurile de primire turistice cu funcţiuni de cazare, alimentaţie, tratament etc. nu se pot modifica în scurt timp sau imediat, în funcţie de cererea turiştilor la un moment dat.

- Produsul turistic este perisabil. O marfă obişnuită, un bun fizic se poate stoca şi vinde mai târziu, în funcţie de conjunctura pieţei. O vacanţă programată la o anumită dată şi nevândută din diferite motive (neobţinerea vizei, nerealizarea numărului minim de participanţi), se pierde, deoarece nu se poate depozita. Ca urmare, rămân nefolosite locurile rezervate pentru avion, autocar, hoteluri etc, cu plata unor penalizări.

- Produsele din ramura turismului au un pronunţat caracter de substituire, în sensul că există o ofertă aproape nelimitată de forme de turism practicate, destinaţii turistice, structuri de primire turistice de diferite tipuri şi confort, pe care clientul le poate compara şi selecţiona în funcţie de motivaţia sa şi bugetul de care dispune.

- În turism forţa de muncă ocupă o pondere mai mare decât în alte ramuri ale economiei, totuşi sunt posibilităţi mai limitate pentru mecanizarea şi automatizarea proceselor de lucru, deoarece multe servicii sunt efectuate direct de către lucrători: agenţi de turism, ghizi de turism, recepţioneri. chelneri etc. Creşterea, în mod exagerat, a numărului de servicii pe lucrător, influenţează negativ calitatea actului turistic.

- Nivelul consumului (încasărilor) în turism este măsurat prin indicatori specifici, calculaţi per turist, pe feluri de produse turistice, pe structuri de primire turistice etc. El reprezintă un element de bază pentru studierea cererii turiştilor, fundamentarea deciziilor şi acţiunilor întreprinse, în vederea adaptării ofertei de produse turistice la cerinţele consumatorilor. Nivelul consumului este determinat de veniturile turiştilor, de calitatea ofertei turistice şi alte elemente specifice pieţei turistice (legislaţia vamală şi în materie de vize, infrastructura generală etc).