Amenajarea bucătăriei pentru o pensiune cu specific rustic

Cap. I. INTRODUCERE

Bucataria reprezintă arta şi tehnica preparării alimentelor destinate consumului uman, ea poate cuprinde toate noţiunile practice referitoare la ingrediente, prepararea lor, instrumentele folosite, modurile de gatit şi diferentele între acestea. Este asociată arta mesei si gastronomiei.

Bucătăria este de asemenea o încăpere importantă a unui cămin, în care este preparată mâncarea şi care este echipată cu alimente, farfurii şi tacâmuri. Este locul in care pregatim mese copioase, in care spalam vase, depozitam alimente. Bucataria este una dintre cele mai frecventate camere. Tocmai de aceea decorarea acestei incaperi necesita foarte multa atentie din partea noastra, transformarea sa intr-unul dintre punctele focale ale intregii locuinte reprezinta un pas esential

Omul a facut primul pas pe drumul unei prestigioase dezvoltari gastronimice cand a descoperit ca gustul carnii este mai bun daca aceasta se frige la jar.

Evolutia a fost vertiginoasa. Pregatirea alimentelor s-a perfectionat continuu, devenind, treptat, stiinta si arta culinara. De-a lungul secolelor, cunostintele culinare au fost transmise ca un dar pretios, mereu sporit de generatii.

Bucataria a cautat sa descopere atat modalitatile de a da un gust tot mai bun alimentelor, cat si pe acelea de a prezenta preparatele culinare cu un aspect cat mai atragator. Oamenii au inceput sa se preocupe de a asocia felurile de mancare astfel incat sa fie protejata si sanatatea.

Asadar bucataria imbina stiinta cu arta: bucatarului i se cere sa aiba cunostinte si talent pentru a face ca preparatele culinare sa satisfaca pe deplin nevoile de hrana si, totodata, sa se consume cu placere pentru savoarea lor si pentru modul atragator in care sunt prezentate.

Fiecare popor a ajuns la un specific al sau in materie de bucatarie. Aceasta a depins atat de alimentele pe care le-a avut la indemana, cat si de experienta proprie pe care a dobandit-o in decursul timpului.

In bucataria romaneasca s-au reunit, influentandu-se reciproc , caracteristicile regionale din Moldova, Dobrogea, Muntenia , Oltenia, Banat si Transilvania. Specificul acestora s-a mentinut si imbogatit, ajungandu-se la o mare varietate de sortimente. S-au asimilat totodata, si preparatele culinare specifice altor popoare cu rafinament in arta culinara. Pastrand traditiile si particularitatile ei proprii, bucataria romaneasca se va dezvolta permanent datorita progreselor ce se vor inregistra in agricultura si industria alimentara.

În zilele noastre, asistăm la tot felul de încercări de amestecare a tuturor bucătăriilor lumii. Nu doar mâncăm din restaurante cu specialităţi culinare străine şi mai mult sau mai puţin exotice, dar am ajuns să imităm respectivele sortimente de mâncare şi acasă. Mondializarea comerţului alimentelor este responsabilul principal în această privinţă. Niciodată nu a fost mai uşor accesul la asemenea varietate de mâncăruri.

Epoca se caracterizează de asemenea printr-o tendinţă de a reduce din ce în ce mai mult timpul necesar preparării alimentelor, fenomen care se explică în parte prin cerinţele vieţii profesionale, în parte prin societatea timpului liber şi chiar şi prin piaţa preparatelor gătite industrial. Fenomenul recent al lanţurilor de restaurante fast-food are de profitat cel mai mult din extinderea acestei evoluţii în întreaga lume în câţiva ani.

A se alimenta înseamnă a satisface nevoile organismului în materie de apa, proteine, glucide, lipide şi vitamine, cu scopul de a asigura creşterea şi întreţinerea corpului. Fiinţele omeneşti au într-adevăr necesităţi nutriţionale diferite în funcţie de sex, varsta şi gradul lor de activitate, insa trebuie sa se tina cont de ce fel de produse se consuma.

Conservarea şi prepararea alimentelor cere respectarea principiilor igienei pentru a da o calitate bună acestora, sau pur şi simplu curăţenia la consumare.

Consumatorul care cumpără alimentele, sau le consumă gata preparate într-un restarurant, trebuie să fie asigurat de calitatea acestora. Totuşi, la sfârşitul secolului XX, în Europa în special, numeroase crize alimentare au alarmat consumatorii şi au determinat autorităţiile să pună bazele unor noi organe de inspecţie a siguranţei alimentelor. În România, OPC (Oficiul de Protecţie a Consumatorului) se ocupă de separarea între evaluarea riscului alimentar şi gestionarea acestui risc. Pe plan internaţional, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Oficiul Internaţional de Epizootie (OIE) au un rol important în gestionarea securităţii alimentare. Politicile practicate de fiecare ţară se încadrează în diferite norme naţionale, europene şi internaţionale.