Amenajarea Pensiunii Sanovitana

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Amenajarea Pensiunii Sanovitana.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 70 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. Univ. Dr. Falnita Eugen

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

CAPITOLUL I: Consideratii generale
1.1.Conceptul de turism . 2
1.2.Turismul în contextul serviciilor din economia românească . .3
1.3.Dimensiunile fenomenului turistic . 6
1.3.1.Turismul - un fenomen cu abordare multifuncţională. 6
1.3.2.Turismul - o experienţă umană .7
1.3.3.Turismul - o conduită socială .7
1.3.4.Turismul - un fenomen geografic .8
1.3.5.Turismul - afacere şi sursă de venit .8
1.3.6.Turismul - un complex de tip industrial .10
1.4.Conceptul de animaţie turistică .11
1.5.Clasificarea serviciilor de agrement.13
1.6.Rolul şi importanţa cazării turistice.16
CAPITOLUL II: Cadrul natural al Judeţului Caraş - Severin
2.1. Delimitarea geografică a zonei cărăsene.20
2.2. Puncte de atracţie turistică în Judeţul Caras – Severin.29
CAPITOLUL III: Amenajarea turistică a teritoriului
3.1. Semnificaţiile şi rolul conceptului de amenajare turistică.33
3.2. Metodologia amenajării turistice a teritoriului.34
3.2.1 Strategii de amenajare turistică.35
3.2.2 Tipologia şi caracteristicile amenajărilor turistice.36
3.2.3.Selecţia şi delimitarea teritoriului.38
3.2.4 Principii de amenajare turistică.41
3.3 Modele de amenajare turistică.42
3.4 Particularităţi în amenajarea turistică a zonelor periurbane.47
CAPITOLUL IV: Amenajarea pensiunii Sanovitana din comuna Valiug
4.1. Aspecte generale despre Comuna Valiug.51
4.2. Memoriu general.52
4.3. Obiective turistice.59
CAPITOLUL V: Concluzii .61
BIBLIOGRAFIE
ANEXE

Extras din document

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENEREALE

1.1.Conceptul de turism

Din punct de vedere etimologic,cuvântul „turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie) sau „tatour”, ”to make a tour” (a călători, a face o călătorie, a colinda), care a fost creat in Anglia in jurul anilor 1700, pentru a desemna actiunea de a voiaja prin Europa, in general si in Franţa, in special. La randul său, acest termen englez derivă din cântul francez „tour” (călătorie, mişcare in aer liber, drumeţie in circuit, plimbare), fiind ulterior preluat de majoritatea limbilor europene, cu sensul de călătorie de agrement, recreere, destindere, plăcere.

Termenul francez are insă rădăcini şi mai adânci. El derivă din cuvântul grec „tournos” şi respectiv cel latin „turnus” şi înseamnă tot călătorie in circuit, spre deosebire de „periplu” , care se referă la călătoria in circuit, dar numai pe mare, în jurul unei insule, ţări,continent sau în jurul Pământului. A fost acceptată şi ipostaza originii ebraice a cuvăntului „tour”: în ebraica veche, termenul „tour” corespunde noţiunii de călătorie de descoperire, recunoaştere, explorare.

Din termenul „turism” a derivat şi termenul de „turist”, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

De la aceste speculaţii lingvistice, mai târziu, spre finele secolului trecut şi începutul secolului nostru, s-a ajuns la adevăratele definiţii ştiinţifice ale noţiunilor de turism şi turist.

Turismul, ca orice activitate în plină evoluţie şi dezvoltare, a fost obiect de cercetare pentru numeroşi specialişti, care, o dată cu semnalarea lui ca fenomen, au încercat să-i stabilească dimensiunile în timp şi spaţiu, conţinutul, etc., adică să-l definească.

Primele încercări datează de la începutul secolului nostru. Astfel, R.Guyer-Freuler arăta că „turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului de viaţă, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţea naturii”.

Englezul F.W.Ogilvie definea turiştii drept nişte persoane ce „...satisfac doua condiţii: sunt departe de casă pentru o perioadă ce nu depăşeşte un an şi cheltuiesc banii in acele locuri fără să-i căştige”, in timp ce compatriotul său A.C.Norwal consideră că „..turistul este acea persoană care intră într-o ţară străină pentru orice alt scop decât pentru a-şi stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care-şi cheltuieşte, în ţara în care se stabileşte temporar, banii câştigaţi în altă parte...”

În 1940 profesorul elveţian dr.W.Hunziker a elaborat o definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial: ”turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt stabilite printr-o motivare permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”.

Dicţionarul enciclopedic român propune următoare definiţie a turismului: ”Activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând îi parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe, pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, localităţilor, a obiectivelor culturale, economice, istorice, etc.” Dicţionarul turistic internaţional conţine şi el o formulare: ”Turismul reprezintă un ansamblu de măsuri puse în aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor” şi tot în acest dicţionar se precizează că: ”Turismul se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de-o parte, alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru satisfacerea plăcerii sale”.

Cu alte cuvinte, prin turism se înţelege în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente si muzee, pentru a-şi îmbogăţii cunoştiinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă şi tratament etc., iar în al doilea rând, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turisti la locul de destinaţie la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special şi a mediului înconjurător, în general.

Turismul reprezintă un fenomen economico-social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi, ca atare, influenţat de evoluţia ei. Adesăndu-se unor segmente largi si răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşeaza printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional cât şi internaţional. De asemenea, prin caracterul său de masă şi conţinutul său complex, turismul atenuează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor intrnaţionale.

România dispune de un vast şi valoros potenţial turistic natural şi antropic, ca şi de o bogată tradiţie in domeniul călătoriilor, ceea ce argumentează pentru viitor înscrierea turismului între ramurile de bază ale economiei.

1.2. Turismul în contextul serviciilor din economia românească

O problemă a industrializării româneşti, în perioda industrializării socialiste a fost ponderea redusă a sevicii lor, dovedind menţinerea înapoierii ei în raport cu ţările industrializate.

România a deschis porţile, e drept oarecum în sens unic, turiştilor din întreaga lume, la mijlocul deceniului al şaptelea al secolului al XX-lea. Atracţia potenţialului natural deosebit a făcut ca, un timp, să-şi găseasca un loc în rindul primelor ţări, ca destinaţie turistică.

Pentru clienţii stăini, aceste prestaţii s-au conceput ca un turism industrializat, menit să dezvolte relaţii externe şi să aducă venituri bune. S-au folosit corelări cu diverse manifestări specifice (precum festivaluri de muzică uşoară-iniţiate în această perioadă-şi altele), dorite ca favorabile pentru imagine, s-au explotat benefic priorităţile româneşti în domeniul geriatriei (Dr.Ana Aslan). Din punct de vedere teritorial, s-a pus mai mult accent pe zona dobrogeană, dar valorificându-se şi potenţialul balneoclimateric şi montan în general.

Orientarea spre investiţii masive axate pe industrializare şi urbanizare (ca tendinţă generală în economie) s-au regăsit în această perioadă indirect în dezvoltare si a turismului, de exemplu prin amenajările executate – lacuri artificiale, viaducte, căi de transport, alte obiective importante de infrastructură, în concordanţă cu creşterea populaţiei îndeosebi la oraş. Activitatea comercială era încadrată în limitele legislative bine conturate, în scopul diminuării unor abuzuri şi activităţi ilicite, fapt care a reprezentat însă şi o oarecare încorsetare a afacerilor şi dezvoltării iniţiativei economice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Amenajarea Pensiunii Sanovitana.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SECTIA ECONOMIA COMERTULUI, TURISMULUI SI SERVICIILOR