Amenajarea turistică a litoralului românesc

INTRODUCERE

Una dintre măsurile importante de redresare a activităţii turistice în ţară este dezvoltarea centrului infoturistic de baze de date cu privire la oferta turistică, informaţii cu privire la zonele de acces, facilităţi de cazare, materiale promoţionale, calendarul evenimentelor precum şi la alte servicii.

Consumul turistic are un grad înalt de concentrare, cu precădere în ţările dezvoltate economic. În cadrul consumului turistic global, cel naţional este între 85-90%, (cifra corectă este de până la 70% cu variaţii mari între ţările bogate şi cele sărace) iar diferenţa revine celui internaţional, localizat într-o altă ţară decât cea de rezidenţă a turistului. În aceste condiţii, existenţa unui consum turistic internaţional şi a pieţei de profil este în mod decisiv determinată de manifestarea cererii şi a unui consum intern puternic, de existenţa unei oferte interne apte a deveni parte a pieţei turistice internaţionale.

Referitor la specificul ofertei, este esenţială diferenţierea sa din punct de vedere conceptual de producţia turistică. Oferta turistică este formată din cadrul şi potenţialul natural şi antropic, echipamentul de producţie al serviciilor turistice, masa de bunuri materiale (alimentare, industriale) destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile turistice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare (preţ, facilităţi etc.). Producţia turistică reprezintă ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipament de producţie şi bunuri materiale care se materializează într-un consum efectiv în cadrul unei ambianţe specifice. Specificitatea relaţiei ofertă-producţie turistică derivă din particularităţile de mai jos, care o diferenţiază de aceeaşi relaţie din cadrul pieţei bunurilor fizice: producţia turistică este cel mult egală cu oferta, faţă de piaţa bunurilor fizice unde oferta e cel mult egală cu producţia; oferta turistică poate exista independent de producţie, în timp ce producţia turistică nu se poate realiza în afara ofertei; în schimb, oferta de bunuri materiale nu poate exista independent de existenţa unei producţii; structura ofertei turistice nu coincide mereu cu structura producţiei turistice, în timp ce structura ofertei bunurilor materiale reflectă structura producţiei respective; oferta turistică e fermă, existând cât timp există elementele sale componente, dar producţia turistică e efemeră, existând cât timp se manifestă consumul, dar încetând odată cu încheierea acestuia.

Deosebim tipuri de oferte variate în funcţie de motivaţie: oferta turismului de vacanţă, balnear, sportiv, recreativ, familial, etc.; oferta turismului de studii, festivaluri, religios, etc.; oferta turismului de afaceri - itinerant, de congrese; oferta turismului de sănătate - profilactic şi de tratament etc.

În acest context se poate preciza că în general în turism se asistă la o specializare a producătorilor de servicii pe categorii de activităţi: cazare şi restaurare, transport, animaţie, informare, agrement, organizarea călătoriilor de către turoperatori etc. Caracterul „artizanal" depinde de realizarea produselor specifice ale unei părţi de ofertă turistică în general în întreprinderi mici şi mijlocii ca fiind determinată, în special, de cerinţa flexibilităţii ofertei, în timp ce rigiditatea ofertei turistice apare ca urmare a faptului că oferta şi producţia turistică pentru a fi consumate impun deplasarea consumatorului, nu a produsului turistic. Oferta turistică este sensibilă la variaţiile sezoniere şi motivaţionale. Rigiditatea ofertei turistice implică prelungirea duratei de amortizare a investiţiilor şi încetinirea înnoirii mijloacelor de producţie. Aceste efecte sunt şi rezultatul transsectorialităţii turismului, a interdependentei sale cu celelalte ramuri economice, fiind vorbă despre o activitate economică complexă, de consecinţă. Capacitatea de substituire a ofertei turistice derivă din scopul valorificării acesteia cum ar fi de pildă oferta de turism de afaceri în lipsa cererii pentru oferta de vacanţă. Cât priveşte factorii determinanţi ai ofertei turistice, putem menţiona, că teritoriul sau spaţiul reprezintă pentru oferta turistică ceea ce este factorul demografic pentru cerere respectiv ca şi factor decisiv.

Valoarea turistică sau atractivitatea teritoriului este evaluată în funcţie de resursele turistice pe care le posedă: frumuseţea naturală a peisajului, configuraţia geografică (munţi, râuri, cascade, peşteri, litoral); condiţii meteorologice şi climaterice (clima, nivel pluviometric, temperaturile medii anuale, curenţi de aer, luminozitate), patrimoniul cultural şi istoric (obiective de artă, istorie, religie, folclor), valoarea terapeutică dată de izvoare minerale şi termale precum şi de diversitatea şi densitatea florei şi faunei; nivelul dezvoltării sectorului terţiar, din care face parte şi produsul turistic, influenţează direct oferta turistică prin componente precum transportul, telecomunicaţiile, forţa de muncă; baza tehnico-materială care trebuie să aibă în vedere o serie de particularităţi, care include:

Un factor determinant al ofertei turistice se referă la percepţia acesteia de către cerere. Aceasta are loc sub forma unei imagini de ofertă şi produs turistic care reprezintă o sinteză între mijloacele de comunicare formale şi informale, subiective şi obiective. Problema imaginii produsului turistic oferit este foarte importantă întrucât decizia de consum se ia preponderent în funcţie de imaginea ofertei promovată în bazinul cererii, între momentul deciziei de consum şi cel al consumului efectiv în bazinul ofertei turistice existând un decalaj temporal. Incertitudinile şi riscurile privind necorelările ofertei cu cererea depind de influenţa intermediarilor în actele de vânzare-cumpărare pe pieţele turistice ca şi de influenţa mijloacelor mass-media sau multimedia informatizate.

Referitor la specificul pieţei turistice româneşti din punctul de vedere al resurselor naturale şi antropice, putem menţiona, că în România cadrul natural este complex, variat, bogat, cu o structură peisagistică armonioasă. Alături de potenţialul natural, ţara noastră dispune şi de un potenţial antropic deosebit de valoros a cărui importanţă turistică se amplifică continuu. România poate satisface, prin resursele sale turistice, preferinţele diferitelor segmente ale cererii turistice interne şi internaţional