Amenajarea turistică a teritoriului - Europa Nordică

CAPITOLUL 1 . Definiția și conținutul amenajării turistice teritoriale

Potențialul turistic natural și antropic al unui teritoriu reprezintă elementele fundamentale în dezvoltarea activității de turism, dar, totuși, nu generează fenomenul turistic. Aceasta se realizează numai în urma activității umane prin amenajarea și dezvoltarea echipamentelor turistice și edificarea căilor de comunicație. Prin amenajarea și echiparea turistică se îmbogățește și se ridică valoarea turistică a teritoriului și se asigură integrarea acestuia în circuitul turistic cu efectele economice și sociale scontate.

Pe de altă parte, potențialul turistic al unui teritoriu deosebit de complex prin componentele sale naturale (floră, faună, relief, climă, apă etc), cultural-istorice, social-demografice, presupune o cercetare amănunțită pentru a putea cunoaște și evolua posibilitățile de valorificare turistică a acestora.

Cu alte cuvinte, amenajarea turistică a teritoriului este parte integrantă a amenajării teritoriului unei țări. Este un proces dinamic și complex de amenajare științifică a spațiului turistic cu luarea în considerare a relației dintre mediu și colectivitatea umană, precum și factorii care influențează aceste relații. Turismul este o componentă care „conviețuiește”, de regulă, cu alte ramuri economice dintr-un teritoriu (agricultura - turism rural, industria - turismul urban, viticultura - turismul vinicol etc. ) . De aceea, orice amenajare turistică se realizează în corelație cu celelalte domenii de ativitate dintr-o regiune și astfel devine parte integrantă a procesului general de planificare, organizare și amenajare a teritoriului respectiv pentru a pune în valoare, în diverse forme, resursele sale.

Teritoriul poate prezenta o serie de neregularități sau impedimente naturale (relief accidentat, fragmentat, cu denivelări, maluri și faleze neregulate etc. ) și de aceea trebuie modificat pentru a elimina elementele nefavorabile amenajării turistice, pentru a ușura echiparea tehnică și a spori atractivitatea turistică. Așadar, amenajarea turistică, pe lângă importanțele economice de exploatare turistică a unui teritoriu cu resursele sale, are și o valoare estetică, de înfrumusețare a peisajului.

Amenajarea turistică poate fi :

- Complexă - de exemplu în cazul realizării unei stațiuni turistice;

- Simplă - având în vedere doar amenajări de obiective pentru vizitare ( peșteri, chei, monumente istorice etc. )

Într-o accepțiune modernă, amenajarea turistică se cere a fi coordonată într-o viziune sistematică, unitate ce urmează a fi amenajată, fiind considerat ca sistem recreativ socio-spațial. La conturarea sa participă atât propriile structuri, poziția în teritoriu, căile de acces, valoarea resurselor turistice, dotările de bază materială, cât și elementele definitorii ale cererii turistice din zone emitente : populație, venituri, structura socio-economică etc.

Combinarea informațiilor referitoare la cele două grupe de componente conduce la desprinderea următoarelor elemente definitorii pentru conceptul de amenajare turistică :

- Amenajarea turistică se integrează în ansamblul sistemic al turismului românesc, înglobând o serie de subsisteme (subzone, localități, obiective și puncte turistice);

- În vederea creșterii eficienței economice și sociale a investițiilor, între sistemele aceluiași sistem se stabilesc legături funcționale ce pot lua forma cooperării;

- Structura zonelor turistice trebuie concepută ca un sistem transformabil, polifuncțional, care să permită dezvoltări ulterioare și adoptări în funcțiile de intervențiile create de fluctuațiile cererii;

- Prin dotări și echipări corespunzătoare, prin repartiția funcțională a acestora în teritoriu se asigură protecția și conservarea calității mediului înconjurător;

- Amplasarea dotărilor în teritoriuse realizează prin menținerea unor proporții corespunzătoare, astfel încât acestea să nu producă degradarea perimetrului cu resurse turistice valoroase;

- Evitarea amplasării unor directive economice (industriale, agricole) în apropierea arealelor turistice, obiective ce pot stânjeni derularea activităților turistice

1. Unitățile turistice teritoriale

Unitățile turistice teritoriale au dimensiuni variate, conținut și funcții specifice în raport cu mărimea și poziționarea geografică a acestora. De regulă, unitățile teritoriale nu se suprapun celor administrative .

Regiunea turistică - este unitatea teritorială cea mai mare, cu condiții naturale variate și o mare complexitate de potențial turistic care permite dezvoltarea mai multor forme de turism și practicarea unor excursii de 1-2 zile și sejururi cu durate diferite. Se caracterizează printr-o concentrare de resurse turistice și include mai multe obiective, localități, centre și stațiuni turistice.

Subreagiunea turistică - este o unitate teritorială mai redusă în ceea ce privește dimensiunile și complexitatea potențialului turistic (complexitate medie) și favorizează dezvoltarea a1-2 forme de turism din care una este preponderentă. Se înscrie în planurile de amenajare teritorială județeană/ raională după caz.

Arealul turistic - este unitatea teritorială de dimensiuni reduse, cu condiții naturale uniforme (de regulă, se suprapun unei forme de relief, lac, plajă), un potențial redus, dar cu o anumită specificitate ca structură ce permite dezvoltarea unei singure forme de turism.

Centrul turistic - reprezintă un oraș, de regulă, reședință de județ/raion cu o infrastructură generală, unități tehnice, de comerț, cultură, de sănătate și unității de prestare servicii foarte bine dezvoltate. Singur sau împreună cu aria limitrofă dispune de un potențial turistic cultural-istoric și natural, de o importantă bază de cazare, alimentație pentru turism, agrement și, eventual, tratament balnear.

Localitatea turistică - este, de regulă, o localitate urbană, dar și rurală, cu unități tehnice, comerciale și prestatoare de servicii, dispune de o bază de cazare adecvată, cu obiective cultural-istorice sau de altă natură. Aceasta favorizează dezvoltarea unui turism de sejur scurt sau numai pentru vizitarea anumitor obiective, alături de cel în tranzit.

Obiectivul/ punctul turistic - reprezintă o localitate cu un obiectiv turistic sau cu o atracție turistică cu sau fără o bază de cazare, fie un obiectiv turistic natural sau cultural-istoric izolat amplasate în arii de concentrare sau dispersie turistică. Acestea determină o anumită activitate turistică, de tranzit și uneori de sejur, cu motivații variante în ariile montane sau cu lacuri, plaje, alte obiective naturale sau culturale.