Amenajarea turistică a unei zone montane - Stațiunea Borșa

In functie de amplasarea echipamentelor fata de masiv exista 3 forme principale de localizare pentru statiunile montane:

a) localizare periferica la marginea masivului montan si in imediata vecinatate a unor localitati: Poiana Tapului, Azuga, Busteni;

b) localizare liniara de-a lungul culoarelor naturale de patrundere in masiv: Valea Prahovei, Valea Oltului;

c) localizare terminala in zone inalte sau adanci dincolo de limita asezarilor umane: localitatea Runcu langa Tismana.

Localizarile periferice prin natura lor permit realizarea unor statiuni complexe de mari dimensiuni, cu functionalitate multipla a caror activitate se coreleaza cu celelalte destinatii ale zonei stimuland dezvoltarea economica si sociala a acestora.

Localizare liniara caracteristica vailor de penetratie largi cu posibilitati de amenajare a cailor de acces si de realizare de echipamente turistice. Poate lua forma unor statiuni izolate sau grupate in functie de dimensiunile culoarelor.

Localizare terminala se refera la statiunile de altitudine inalta sau cele amplasate in extremitatea interioara a culoarelor de penetraţie. Din acest punct calatoria nu mai poate continua cu mijloace clasice. Aceste localizari sunt utilizate cu precadere de schiori si alpinisti.

In tara noastra, conditiile naturale deosebite, alaturi de alti factori, au determinat dezvoltarea a trei statiuni - Poiana Brasov, Sinaia si Predeal care concentreaza (pe un areal de circa 150 km²), 63% din capacitatile de cazare existente in statiunile de munte romanesti, 70% din totalul partiilor amenajate si a instalatiilor mecanice de urcat si 40% din circulatia turistica din zona montana, respectiv, 52% din sosirile de turisti straini. Pentru practicarea sporturilor de iarna, aceste statiuni dispun de o oferta satisfacatoare cerintelor tuirsmului international. Deficientele semnalate in statiunile mentionate se refera la:

diversificarea redusa a unitatilor de cazare si alimentatie publica;

insuficienta dotarilor de agrement (culturale, spotive etc.);

calitatea si pregatirea personalului si a serviciilor prestate;

prezenta unui valoros domeniu schiabil, insa necompetitiv - ca lungime, latime si varietate a partiilor - cu cel al altor statiuni europene;

insuficienta instalatiilor mecanice de urcat, ca lungime, capacitate orara, diversificare etc.;

intretinerea defectuoasa a partiilor de schi si slaba lor iluminare.

Turism montan pentru practicarea sporturilor de iarna se realizeaza si in numeroase alte statiuni din tara noastra unde, in decursul timpului a fost amenajata o baza materiala adecvata, dar de mai mica amploare, comparativ cu cele trei satiuni amintite. Intre aceste statiuni, mai importante sunt: Paltinis, Semenic, Borsa, Durau, Stana de Vale, Lacul Rosu, Busteni, Balea s.a. Dotarile din aceste statiuni le recomanda pentru turismul intern, cu perspective - in perioada 1998-2010 - de a fi lansate in turismul international prin amenajarea valorosului lor potential natural.

Se poate spune asadar ca, de-a lungul timpului, zestrea turistica a Muntilor Carpati si-a sporit atractivitatea prin echipamentele si amenajarile specifice, menite sa atraga cat mai multi turisti. Actualul grad de valorificare reflecta preocuparile statului si ale agentilor economici in domeniul amenajarii si dezvoltarii acestei zone turistice, insa sub puternica amprenta a schimbarilor economico - sociale din ultimii ani, care au generat si multe neajunsuri privind valorificarea turistica a zonei montane.