Amenajarea Turistică Durabilă a Zonelor Montane din România

1. Introducere

Amenajarea turistică a teritoriului este parte integrantă a amenajării teritoriului unei ţări. Este un proces dinamic şi complex de amenajare ştiinţifică a spaţiului turistic cu luarea în considerare a relaţiei mediu colectivităţi umane, precum şi factorii care influenţează aceste relaţii.

Scopul amenajării teritoriului este punerea în valoare a resurselor regionale, îmbunătăţirea cadrului de viaţă şi a condiţiilor de existenţă ale locuitorilor, având în vedere atenuarea disparităţilor regionale ale dezvoltării economice şi sociale prin organizarea mediului înconjurător şi orientarea optimă a echipamentelor şi activităţilor.

Amenajarea turistica a zonei montane are o istorie de peste un secol, în acest imp s-au acumulat experiențe atât negativ cât și pozitive. În urma acestor experiențe s-a conturat o ofertă turistică deosebit de bogată și variată, cu numeroase particularități legate de condițiile naturale, social-culturale și ecnomice.

Oferta turistică montană a cunoscut numeroase tendințe până în prezent. Acestea au fost corelate cu cele înregistrate în domeniul cererii turistice, ceea ce a însemnat evoluția continuă și în ritmuri înalte a pieței turismului montan și în special a turismului pentru practicarea sporturilor de iarnă.

O buna cunoaștere a cererii, precum și condițiile specifice de ordin economic, social și ecologic au stat la baza alegerii diferitelor strategii pentru dezvoltarea ofertei turismului montan. Cel mai mare impact asupra strategiilor de dezvoltare a ofertei l-a avut conștientizarea, pe plan internațional, a problemelor legate de dezvoltarea durabilș a turismului, concept care presupune o corelare foarte atentă între dezvoltarea turistică prezentă și habitatul natural si uman.

2. Zona montană a României

Turismul montan deţine un loc aparte în varietatea formelor de turism. Muntele a reprezentat din totdeauna o destinaţie preferată în rândul turiștilor pentru refacere, odihnă, aventură sau alte nevoi socio-culturale. Zona montană a atras, din totdeauna, atenţia investitorilor şi organizatorilor de turism, datorită oportunităţilor oferite pentru dezvoltarea unei activităţi turistice eficiente.

Zona montană a României este nu este foarte spectaculoasă din punct de vedere al altitudinilor şi mai puţin competitivă pe plan internaţional, dar datorită numeroaselor atracţiilor oferă condiţii pentru practicarea unei game diverse de forme de turism: odihnă, drumeţie şi alpinism, sporturi de iarnă, speologie, cură balneară. Muntele reprezentând o destinaţie de vacanţă pe tot cursul anului, acesta este mai puţin pus în valoare, prin dotările de care dispune, comparativ cu celelalte zone.

Turismul montan se înscrie astăzi în tendinţele manifestate de turismul românesc în general: transformări structurale generate de trecerea la economia de piaţă, scăderea circulaţiei turistice, a calităţii echipamentelor şi serviciilor, dificultăţi generate de întârzierea privatizării, de fiscalitatea împovărătoare, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de imaginea negativă a României propagată peste hotare etc.

Analiza principalilor indicatori de evaluare a gradului de valorificare a zonei montane ilustrează o slabă echipare turistică – unităţi specifice zonelor înalte, dar cu un nivel de confort redus și de asemenea dotarea este slabă şi în privinţa altor componente ale bazei tehnico-materiale, cum sunt mijloacele de transport pe cablu, pârtii amenajate şi alte instalaţii.

Un alt aspect ce caracterizează modul de punere în valoare a potenţialului turistic în zona montană este concentrarea foarte puternică a dotărilor şi, respectiv, a activităţii. Ca urmare, apare o imensă discordanţă între valoarea şi complexitatea potenţialului unor masive şi gradul de înzestrare a acestora. Se înregistrează, de asemenea, decalaje şi faţă de exigenţele turismului internaţional, numai staţiunile Poiana Braşov, Sinaia, Predeal, Buşteni, Durău, Borşa şi Semenic răspunzând criteriilor omologării în turismul internaţional pentru sporturi de iarnă.

Aceste sunt doar câteva din elemente care evidenţiază importantele rezerve de care dispune zona montană pentru dezvoltarea turismului şi direcţiile în care trebuie acţionat.

Turismul românesc are reale şanse de revigorare, putând deveni un element dinamizator al întregii economii naţionale, în condiţiile în care el va face obiectul unei strategii unitare, coerente şi realiste stabilite la nivel macroeconomic. Turismul montan trebuie să devină o componentă de bază a acestei strategii, având în vedere valorosul potenţial turistic de care dispune, experienţa de exploatare, cererea potenţială internă şi externă.

În ţara noastră, condiţiile naturale deosebite au determinat dezvoltarea a trei staţiuni – Poiana Braşov, Sinaia şi Predeal – care concentrează ( pe un areal de circa 150 km pătraţi ) circa 63% din capacităţile de cazare existente în staţiunile de munte româneşti, 70% din totalul pârtiilor amenajate şi a instalaţiilor mecanice de urcat şi 40% din circulaţia turistică din zona montană, respectiv, 52% din sosirile de turişti străini. Pentru practicarea sporturilor de iarnă, aceste staţiuni dispun de o ofertă satisfăcătoare cerinţelor turismului internaţional.

3. Oferta turismului montan al României

Oferta turistică cuprinde totalitatea resurselor turistice naturale şi antropice, echipamentul de „producţie” a serviciilor turistice, masa de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi structurile de primire, condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi etc.).

În zona montană a României, oferta turistică are unele trăsături specifice, conferite atât de particularităţile fizico-geografice ale Carpaţilor, care îi diferenţiază de alte lanţuri montane europene, cât şi de contextul economic şi social în care s-a situat valorificarea lor turistică. Principala trăsătură a ofertei montane româneşti pare să fie discrepanţa între valoarea şi atractivitatea potenţialului turistic şi gradul actual de valorificare, cu unele minusuri calitative și cantitative.