Cuprins

1.Judeţul Prahova – Caracteristici generale 3
2.Capacitatea şi activitatea turistică a judeţului Prahova 6
2.1.Capacitatea structurilor de cazare si fluxuri turistice 6
2.2.Capacitatea structurilor de alimentatie 9
3.Amenajarea si zonarea turistica in judetul Prahova 11
3.1. Zonarea turistică, potenţial natural şi cultural, obiective turistice 11
3.2. Amenajarea structurilor turistice de agrement şi sportive..16
3.3. Amenajarea structurilor de tratament balnear 17
3.4.Amenajarea structurilor culturale 17
4.Deficienţele turismului şi amenajărilor în judeţul Prahova 19
5.Soluţii pentru diminuarea deficienţelor 20
Bibliografie 21

Extras din proiect

1.Judeţul Prahova – caracteristici generale

Aşezare. Judeţul Prahova este aşezat în Nordul Munteniei, pe cel mai bătut drum al ţării: drumul Prahovei, care vine din Transilvania (respectiv Europa centrală) peste pasul Predealului şi, făcând un ocol prin Bucureşti, ajunge la Mare.

Suprafaţa. 5.040 km².

Înfaţişarea pamântului. În N judeţului se înalţă în dreapta văii Prahovei masivul calcaros cu pereţii abrupţi ai Bucegilor (vârful Omul are peste 2.500 m), iar în stânga aceleiaşi văi, culmile mai rotunjite şi mai joase (sub 2.000 m) ale munţilor Teleajenului, clădiţi din gresie. Prin defileul săpat de Prahova la N de Comarnic şi prin cel săpat de Teleajen în N Vlădenilor-de-Munte, părăseşti cetatea munţilor şi pătrunzi în dealurile cu văi largi şi terase ale Subcarpaţilor ; dar numai după ce a străbătut, printre pinteni de rocă tare, depresiunea în chip de golf care se întinde pe sub munţi, de dincolo de Câmpina, prin Vlădeni, până la apa Buzăului. Această depresiune subcarpatică e importantă pentru că în lungul ei, satele bine populate şi culturile au înaintat mult înăuntrul munţilor.

Dealurile subcarpatice tăiate în curmeziş de văile mari ale judeţului şi descompuse longitudinal în culmi şi depresiuni intracolinare, îndeplinesc, prin gradul de fragmentare rezultat dintr-o activă eroziune, cele mai bune condiţiuni de circulaţie atât în lungul cât şi în latul lor. De aici gradul mare de populare şi exploatare în care se găseşte regiunea colinară a judeţului Prahova. Partea de sud a ţinutului e o câmpie de sub munte care se pierde în marea câmpie a Dunării de jos.

Clima şi ape. Clima este o îmbinare de climă aspră şi umedă în zona muntoasă, climă de tranziţie în dealuri şi foarte apropiată de cea stepică, în câmpie. E de remarcat însă că linia Prahovei este şi o limită între o zonă foarte umedă (1.000-1.200 mm precipitaţiuni anuale în Bucegi, 700-800 în dealuri) şi una secetoasă ; reprezintă deci contactul dintre influenţele îndepărtate ale oceanului şi cele mai apropiate ale continentului.

Toate apele regiunii (Cricovul-Dulce, Doftana, Cricovul-Sărat, etc.,) se adună fie în Prahova, fie în Teleajen, cele două râuri de căpetenie ale judeţului.

Vegetaţia. Păşunea alpină este larg dezvoltată în Bucegi, dar şi pe culmile dintre Prahova şi Teleajen. Sub limita lor inferioară începe pădurea de brazi, care, încă de pe la 1.400 m începe lupta cu făgeturile. Fagii formează de altfel în acest ţinut esenţa principală a pădurilor. În regiunea dealurilor şi în depresiunea de sub munte el a fost aproape complet stârpit şi înlocuit cu culturi şi plantaţiuni de pruni. Dealurile dinspre câmpie, şi ele mult despădurite, păstrează totuşi, pe vârfurile mai înalte, întinşi codri de stejari. În câmpie pătrunde ca un golf stepa cu graminee, întreruptă pe alocuri, de păduri slab dezvoltate.

Bogăţii minerale. În partea subcarpatică, judeţul e unul din cele mai bogate ţinuturi cu minereuri de lagună de la noi, mai ales sare şi petrol. Până în anii din urmă, acest judeţ producea, proporţional, cea mai mare cantitate de petrol din întrega Ţară. Astăzi, el urmează imediat după judeţul Dâmboviţa. Toată regiunea subcarpatică este recunoascută ca o zonă cu întinse zăcăminte de lignit.

Judeţul P. este al doilea judeţ din ţară în privinţa întinderii extracţiilor de petrol şi cel dintâi centru de distilare a lui, înzestrat cu numeroase şi mari rafinării.

Pe lângă acestea, judeţul posedă o variată industrie, fabrici de bere, spirt, postav, sticlărie, metalurgie, tăbăcărie, materiale de construcţie, cherestea şi mai multe mori.

Prin întinsele livezi de pruni şi producţia sa de ţuică, judeţul P. se aşează în fruntea judeţelor ţării. Cultura viţei de vie în zona dealurilor îi aduce însemnate venituri. Agricultura din sudul judeţului, exploatările pădurilor ce acoperă munţii şi creşterea vitelor formează alte trei ramuri de activitate economică.

Pitorescul său natural, regiunile muntoase cu localităţi climatice renumite până peste hotare şi cercetate de numeroşi vizitatori şi turişti, au dezvoltat mari şi bogate comune pe valea Prahovei.

Comerţ. Comerţ dezvoltat şi export de petrol, lemne de foc, cherestea, vinuri, ţuică, pielărie, lână, textile (postavuri) şi materiale de construcţie.

Drumuri. Judeţul P. este străbătut de o reţea totală de drumuri de 3.442 km 094 m împărţită astfel :

Drumuri naţionale 180 km 221 m, din care 170 km 623 m sunt întreţinuţi de Direcţiunea Generală a Drumurilor iar restul de 9 km 598 m fiind întreţinuţi de comunele urbane.

Drumuri judeţene 851 km 151 m din care administraţia judeţului întreţine 756 km 666 m (pietruiţi şi pavaţi), iar comunele urbane 7 km 871 m.

Drumuri comunale 2.410 km 722 m.

Lungimea podurilor este de 13.560,13 m, repartizată astfel : poduri naţionale 3.002,63 m, judeţene 6.356,85 m, comunale 4.191,65 m.

Prin judeţ trec 4 drumuri naţionale, legând următoarele localităţi :

• Bucureşti – Ploieşti - Braşov

• Târgovişte - Sinaia

• Ploieşti - Buzău

• Ploieşti - Târgovişte

Calea ferată. Judeţul P. este străbătut de o reţea de cale ferată de 220 km repartizată astfel: 89 km linii principale, linii principale simple 49 şi 125 km linii secundare simple.

Itinerarii principale : Exprese : Bucureşti – Arad – Decebal (Budapesta – Viena –Paris).

Rapide : Bucureşti – Arad – Decebal şi Oradea – Episcopia Bihorului (Budapesta - Viena – Paris), Bucureşti – Cernăuţi – Grigore Ghica Vodă (Varşovia, Berlin, Praga, Moscova), Bucureşti – Galaţi.