Amenajarea unui apartament într-un hotel de 4 stele

INTRODUCERE

Hotelul este structura de primire turistică amenajata în clădiri sau în corpuri de clădiri, care pune la dispoziţia turiştilor camere, garsoniere sau apartamente dotate corespunzător şi care asigura prestări de servicii specifice şi dispune de recepţie şi de spaţii de alimentaţie în incinta.

El cuprinde elemente indispensabile perceperii corecte a noţiunii de hotel cum ar fi faptul ca este vorba despre o unitate comercială, al cărei principal produs este cazarea , o unitate ospitalieră specializată, excluzând formele de închiriere rezidenţială sau întâmplătoare sau faptul ca nu orice adăpost poate oferi serviciul de cazare.

Cazarea satisface una din nevoile esenţiale ale călătorului şi anume nevoia de adăpost. Adăpostul poate fi obţinut într-o multitudine de variante: călătorul poate utiliza o reşedinţă secundară, sau poate face apel la rude, cunoştinţe ori prieteni (uneori chiar plătind); nu rareori sunt folosite spaţii improvizate: birouri, oficii, săli de clasă, etc. Se întâmplă ca adăpostul să fie obţinut în sala de aşteptare a unei gări sau a unui aeroport, iar în cazuri nefericite, la o secţie de poliţie sau într-un spital. Toate aceste adăposturi sunt impropriu denumite “cazare”.

Prin “cazare” ar trebui să înţelegem numai adăpostul plătit într-o unitate ospitalieră specializată, oricât de modestă ar fi aceasta din punctul de vedere al capacităţii sau al categoriei de clasificare. Efectuarea serviciului de cazare implică toţi lucrătorii compartimentului de cazare din unitatea ospitalieră. În jurul serviciului de cazare se structurează organizarea ,respectiv subdivizarea compartimentelor şi sectoarelor unui hotel.

Structurarea organică modernă a hotelului impune astăzi o concepţie nouă a poziţionării diferitelor compartimente operative, a sectoarelor, şi funcţiilor. Ea presupune abandonarea modelului piramidal de subordonare şi a vechii politici de centralizare a controlului (ilustrate întru totul de personalitatea managerului autoritar “de modă veche”).

Organizarea piramidală, utilizată până la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut în hotelăria internaţională punea pe un piedestal greu accesibil figura directorului de hotel; din turnul său, considerat unica bază de plecare a dispoziţiilor, hotărârilor, precederilor şi inovaţiilor, directorul îşi exercita puterea, într-un mod mai mult sau mai puţin charismatic, asupra subalternilor şi uneori şi asupra clienţilor. Astăzi, studiul noilor strategii confirmă o structură nouă, care “nu rupe” lanţul deciziilor şi vârful piramidei dictatoriale, ci “diluează” şi redistribuie reponsabilităţile.Acest stil managerial modern este cunoscut sub numele de “operare circulară”; prin intermediul acestei structuri organizatorice, directorul de hotel nu se mai află în vârf, ci în mijlocul lanţului de comandă, putând radia pe diverse niveluri echidistante rezultatele propriului sistem de lucru. În acest caz, stabilitatea directivelor şi luarea deciziilor implică toate sectoarele şi liniile operative ale întreprinderii.

Hotelul modern este alcătuit dintr-o serie de compartimente independente, conduse de persoane responsabile care coordonează activitatea; aceste persoane colaborează având idei pe baza cărora pot lua decizii comune şi pot interveni la unison; ele formează aşa numita echipă managerială (“management team”). Fiecare manager, în urma consultărilor avute cu colaboratorii ,prioritate având cei aflaţi în contact direct cu oaspeţii, contribuie în echipă împreună cu directorul general, la procesele decizionale menite să ducă la atingerea obiectivelor propuse; întregul proces aspiră la satisfacerea permanentă a clientelei, patronatului, personalului, furnizorilor, administraţiei locale, asociaţiilor profesionale, etc.

Hotelurile compuse din apartamente sau garsoniere, astfel dotate încât sa asigure păstrarea si prepararea alimentelor, precum şi servirea mesei în incinta acestora, sunt considerate hoteluri-apartament. Hotelurile pentru tineret sunt structuri de primire turistice, cu dotări simple, adaptate cerinţelor caracteristice tineretului, care asigură servicii de cazare, masa, agrement, pe baza unor regulamente de organizare interioară specifice. De regulă, sunt amplasate în centre urbane universitare, staţiuni si în alte zone turistice frecventate de tineret. Hotelurile sunt structuri de primire turistice cu o capacitate minima de 3 camere sau apartamente dispuse pe un nivel sau pe mai multe niveluri, în spatii amenajate, de regulă, în clădiri cu alta destinaţie iniţiala decât cea de cazare turistică.

În cadrul diviziei cazare se desfăşoară activităţile de închiriere a camerelor dar şi de asigurarea de servicii si dotări pt. clienţi. Din aceste considerente, această divizie are in componentă mai multe departamente si secţiuni.

Închirierea camerelor de hotel constituie, in general, principala sursa de venit pt. hotel, si in multe cazuri, veniturile realizate din închirierea camerelor sunt mai mari decât cele obţinute din toate celelalte servicii oferite, la un loc. Prin închirierea camerelor se realizează, de asemenea, cea mai mare rată a profitului.

Ospitalitatea este un termen general, asociat activităţii hotelurilor şi restaurantelor. Astăzi, industria cazării (cunoscută şi sub denumirea de industria hotelieră), şi industria de alimentaţie (sau industria caterig-ului) cuprind o mare varietate de unităţi şi reprezintă componente dinamice ale industriei turistice mondiale.

În contextul ansamblului activităţii turistice, cazarea în mod frecvent, nu are un loc sau o raţiune de sine stătătoare. Rareori, un turist selectează un hotel sau alt tip de unitate de cazare doar pentru a-şi schimba domiciliul. De cele mai multe ori, alegerea este motivată de faptul că hotelul oferă un serviciu menit să sprijine motivul principal al deplasării unei persoane spre o anumită destinaţie. Există însă, unităţi de cazare amplasate în special în staţiunile turistice, care nu se înscriu în aceste coordonate generale, şi care se constituie drept motivaţie principală a călătoriei, motivaţie asociată de cele mai multe ori cu o experienţă anterioară ce se doreşte reînnoită. Dar, în mod frecvent, solicitarea unui serviciu de cazare depinde de consumul unui produs turistic mai larg, în cadrul unei staţiuni sau localităţi.