Amenajarea unui salon pentru evenimente și mese festive pentru copii

Motto: A mânca diferit este întotdeauna ceea ce căutăm când împingem ușa unui restaurant.

O conjunctură acceptabilă, o reală dificultate de recrutare, o aspră concurență.. A deschide un salon de evenimente și mese festive înseamnă a da dovadă de curaj și perseverență. De asemenea de inventivitate.

A fi administratorul unui restaurant presupune a dispune de o mare capacitate de muncă,de un simț al markenting-ului, de noțiuni de gestiune și în special de un gust pentru gastronomie. În spatele salonului rigoarea și calificarea se impun.

Prima dificultate începe a se face simțită: sectorul se confruntă cu o penurie a mâinii de lucru. Orele prelungite și condițiile dure de muncă explică aceastț situație. Și pentru că nu era suficient, concurența este din ce în ce mai acerbă.

Singurul lucru care trebuie făcut pentru a te putea lansa cu încredere este acela de a realiza cât mai bine și mai atent cercetarea pieței: o amplasare bună nu înseamnă totul, țintirea clientelei evită neplăcerile, spiritul inovator permite anticiparea efectelor modei (produsele bio, de exemplu). Legislația se dovedește a fi constrângătoare: administratorul salonului de evenimente/restaurantului, trebuia să depună la primărie o cerere de înființare a societății, obținerea licenței este condiționată de obținerea autorizației de funcționare de la administrația fiscală, cu ocazia deschiderii salonului se impune și respectarea unor norme de securitate, iar clădirea va trebui echipată cu amenajamente pentru persoanele cu handicap, se impun totodata și o serie de măsuri de igienă.

Așadar, a te lansa pe piațasaloanelor de evenimente/restaurantelor nu este un exercițiu lejer. Nici un aspect al activității nu trebuie ignorat.

Un restaurant este un stabiliment, local public unde se pot consuma pe loc mâncăruri și băuturi, contra cost. De obicei mâncărurile sunt preparate în bucătăria proprie, de către o echipă specializată (bucătar, ajutor de bucătar), în coordonarea și supravegherea unui șef-bucătar. Termenul „restaurant“ a fost creat în secolul al XVIII lea în Franța.

Organizarea de evenimente constă în procesul de organizare a unui festival, congres, conferință, ceremonie, competiție, expoziție sau petrecere. Organizarea evenimentelor presupune bugetarea, stabilirea datelor, selectarea și rezervarea unei locații pentru eveniment, obținerea autorizațiilor necesare, coordonarea transportului și a parcării. În funcție de natura evenimentului organizarea poate să includă: elaborarea unei teme sau concept a/al evenimentului, stabilirea decorului și a elementelor de entertainment, coordonarea completă cu locația aleasă și serviciile oferite de către această (electricitate și alte utilități), aranjamentele de decor, mese, scaune, echipe de suport și securitate, catering, elemente de signalistică, parcare, curățenie.

Primul pas în organizarea unui eveniment îl reprezintă determinarea scopului acestuia care poate fi: un eveniment de firma, un festival, congres, conferință, lansare de produs, inaugurare, eveniment privat, o nuntă, o aniversare, sau orice alt eveniment care presupune o organizare riguroasă. Organizatorul de evenimente trebuie să definească apoi locația, activitățile de entertainment, lista invitaților, vorbitorii și conținutul detaliat al evenimentului. Locațiile pentru evenimente sunt nenumărate și diverse și de regulă acestea sunt reprezentate de hoteluri, centre de conferințe, săli de recepție sau spații exterioare în funcție de eveniment.

Urmează apoi pregătirea în cele mai mici detalii a evenimentului și stabilirea elementelor legate de decorațiuni, mâncare, băuturi, muzică, lista invitaților, buget, publicitate și marketing, tot ceea ce va contribui la o desfășurare perfectă a evenimentului. Un organizator de evenimente trebuie să fie capabil de a-și gestiona în mod inteligent timpul alocat pentru organizare și să creeze evenimente memorabile.

CAPITOLUL 1

Studiul soluțiilor existente

Istoric

Au existat restaurante deja în Imperiul Roman. În orașul Pompei au fost descoperite aproximativ 160 de localuri, numite Thermopolia, care erau concentrate în special de-a lungul drumurilor principale și în locuri publice. Restaurantele aveau, de obicei, o tejghea la stradă, pentru a comercializa, și una sau mai multe încăperi în care se mânca. În camerele simple oaspeții se așezau pe scaune, iar camerele mai largi erau echipate cu canapele și fresce, la fel cu camere private de luat masa. Pentru soții și fiice, restaurantele erau tabu în Roma. Cei mai buni bucătari erau sclavi sau angajați ai familiilor bogate și găteau în case particulare.

Restaurante sofisticate pot fi găsite în China, până în jurul secolului al X lea. La acel moment, China a fost o țară prosperă, iar în orașe existau nenumărate restaurante cu specialități și stiluri regionale. La educație generală de atunci era inclusă cunoașterea culturii gătitului. În restaurantele elegante se servea și mâncare ieftină pentru lucrătorii obișnuiți. Această tradiție a rămas, doar că de-a lungul timpului camerele a fost frecvent separate pentru pretenții diferite. Restaurantele chinezești erau și sunt de multe ori deschise deja de dimineață și sunt vizitate, de asemenea, pentru micul dejun.

În Europa, tradiția Imperiului Roman a dispărut. Restaurantele erau vizitate în principal de călători. Pe masa comună era mâncarea a cărei calitate era de obicei, foarte simplă.

Restaurantele în sensul modern au apărut din nou în momentul Revoluției Franceze. Guinness World Records consideră Sobrino de Botín în Calle de Cuchilleros din Madrid, este cel mai vechi restaurant din lume.

Etimologie

Termenul de restaurant a fost dat, se spune, de un parizian, pe nume Boulanger, care vindea supe. În anul 1765 el a trebuit să ofere, pe lângă supe, și alte mici mâncăruri, cum ar fi picioare de oaie în sos. Deasupra ușii tavernei sale el a lăsat să se inscripționeze, în 1795, după cum se susține, dintr-un verset biblic în limba latină: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!” (Matei 11,28). Acest motto a făcut faimoasă taverna sa și i s-a spus, se pare, restaurant, din latină restaurabo. De aici, el este numit „restaurateur“. Istoricii prezintă însă această poveste ca pe o legendă.