Analiza circulației turistice în stațiunile balneare și previziunea cererii pentru perioada 2005-2010

Evoluţia turismului din ţara noastră în general şi a turismului balnear în special, reflectă atât dezvoltarea extensivă, baza tehnico-materială înregistrând, mai ales după 1970, o evoluţie permanent ascendentă, ce s-a racordat prin dimensiuni şi structură la dinamica cerinţelor consumatorilor1, cât şi descreşterea ce a urmat schimbărilor economice şi sociale care au avut loc în România după 1989.

Realizarea stabilităţii macroeconomice, începută în anul 2000 concretizată în anul

2001 printr-un bun ritm mediu anual de creştere economică reprezintă o premisă

favorabilă pentru revigorarea cererii de produse turistice şi a investiţiilor în acest sector, iar

o dinamică bună a sosirilor şi încasărilor turistice va avea ca efect creşterea aportului

turismului la produsul naţional brut, crearea de noi locuri de muncă şi accentuarea efectului

său multiplicator prin antrenarea ramurilor economice a căror activitate depinde de

fenomenul turistic.

Prin rezultatele eficiente obţinute în menţinerea şi consolidarea sănătăţii şi a refacerii potenţialului energetic, turismul balnear a devenit una din formele de turism a cărei poziţie pe piaţa turistică internă şi internaţională este în continuă creştere. Dinamica turismului balnear se află sub influenţa unei multitudini de factori, iar în analiza acesteia se vor folosi indicatorii statistici de la nivel macroeconomic ce sintetizează evoluţia în timp a acestei forme de turism.

1.1. Factori ce influenţează dinamica turismului în general şi a turismului balnear în special

Turismul evoluează sub incidenţa a numeroşi factori, diferiţi ca natură şi rol, cu acţiune globală sau particularizată asupra unei forme ori componente a activităţii turistice.

Datorită particularitaţilor sale, turismul balnear este influenţat nu numai de

multitudinea factorilor ce acţionează asupra turismului în ansamblul său dar şi de o serie

1 C. Cristureanu, R. Zadig, P. Baron, Economia Turismului, Editura A.S.E., Bucuresti, 1982, pag. 95

de factori specifici dezvoltării turismului balneo-medical.

În sens general, creşterea economică, însoţită de pătrunderea progresului ştinţific în toate domeniile vieţii economice şi sociale, este condiţia esenţială a prosperităţii, care generează creşterea disponibilităţilor băneşti, a timpului liber şi implicit manifestarea cererii turistice.

Diversitatea factorilor cu acţiune asupra turismului şi necesitatea cuantificarii lor, impun structurarea acestora în categorii relativ omogene, iar din numeroasele modalităţi de clasificare ne vom referi la una din cele mai importante şi cuprinzătoare cea care are drept criteriu conţinutul şi natura acestora2:

- factori economici - veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică şi tarifele produselor turistice;

- factori tehnici - performanţele mijloacelor de transport, dotările tehnice ale unităţilor hoteliere şi de alimentaţie sau agenţiilor (rezervare computerizată, internet etc.);

- factori sociali - urbanizarea, timpul liber, moda;

- factori demografici - evoluţia cantitativă/numerică a populaţiei,

modificarea duratei medii a vieţii, structura pe vârste, pe categorii socioprofesionale;

- factori psihologici, educativi şi de civilizaţie - nivelul de instruire, setea de cultură, dorinţa de cunoaştere, temperamentul, caracterul individual;

- factori naturali - aşezarea geografică, poziţia faţă de principalele căi de

comunicaţie, relieful, clima;

- factori organizatorici şi politici - formalităţi la frontiere, regimul vizelor, facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, diversitatea tipologică a aranjamentelor, conflicte sociale, etnice, religioase.

Factorii determinanţi ai turismului pot fi structuraţi şi în raport cu orientarea

influenţei lor asupra celor două laturi corelative ale pieţei în factori ai cererii turistice-

venituri, urbanizare, timp liber, factori ai ofertei - diversitatea şi calitatea serviciilor, costul

prestaţiilor, condiţiile naturale, baza materială şi factori ai confruntării cerere-ofertă -

distribuţia agenţiilor de voiaj, calitatea infrastructurii, circulaţia monetară, sistemul

2 R. Minciu, Economia turismului, Ediţia Uranus, Bucureşti 2000, pag. 38.

Legislativ3.

Această enumerare a unor grupări de factori, din multele existente, ilustrează numărul mare al variabilelor fenomenului turistic, influenţa unei bune părţi a acestora fiind dificil de separat şi cuantificat.

Pentru factorii reprezentativi există însă o metodologie bine pusă la punct, de măsurare a intensităţii şi efectului acţiunii lor asupra turismului si turismului balnear.

Astfel, veniturile populaţiei sunt în opinia majorităţii specialiştilor principala

condiţie pentru manifestarea cererii turistice şi deci suportul material obiectiv al dezvoltării turismului. Creşterea veniturilor determină chiar deplasări absolute de la o grupă la alta de produse, sau de la un sort la altul4