Analiza comparativă a ariilor protejate Parcul Național Cozia și Swiss Național Park

Introducere

Parcul național este un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Deși denumirile, scopurile și activitățile din cadrul acestor arii protejate sunt diferite, ideea esențială înființării și supravegherea acestora este bazată pe același principiu: protejare

Primul parc național din lume a fost instituit în 1872 în SUA (Parcul Național Yellowstone). De acolo, a început să se răspândească idea de protejare a naturii și în restul lumii, iar la 63 de ani distanță a fost înființat primul parc național din România, Parcul Național Retezat.

Acum, fiecare stat oferă o atenție deosebită patrimoniului natural național. Din dorința de a conservă o sursă de dezvoltare durabilă (fie prin atragerea turiștilor fie în domeniul cercetării) și de a proteja anumite specii de viețuitoare și habitate pe cale de dispariție, a fost dezvoltat un cadru legal de înglobare a acestor teritorii.

Statistic vorbind, în România există câteva sute de rezervații și monumente ale naturii, Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 parcuri natural și 13 parcuri naționale printre care și Parcul Național Cozia, obiectul proiectului nostru.

Parcul Național Cozia ne-a fost atribuit prin tragere la sorți la seminar. Luând în considerare suprafață și altitudinea ariei, am găsit că fiind cel mai potrivit spre comparare Swiss Național Park din Elveția.

În continuare, în capitolele ce vor urmă vom prezența informații comparative despre cele două parcuri. Vom expune inițial câteva date generale (Cap.1), apoi vom identifica despre principalele atracții turistice (Cap.2), vom analiză valorificarea turistică (Cap.3), urmând să extragem punctele țări (Cap.4), și apoi vom face o comparație generală între cele două arii (Cap.5).

Capitolul I: Date generale

Parcul Național Cozia este situat în partea de Nord-Est a Județului Vâlcea la 30 km de reședința de județ Râmnicu Vâlcea, în teritoriul administrativ al localităților: Brezoi, Călimănești, Racovița, Perișani, Sălătrucel și Berislăvești. Din punct de vedere geografic acesta se află în partea central-sudică a Carpaților Meridionali mai exact în S-E munților Lotru și în partea de E a munților Căpățână. De asemenea, în mijlocul acesteia se formează o vale prin care trece răul. Harta poziționării se poate vedea în Anexa 1.

Prima propunere de instituire a Parcului Național Cozia a fost formulată în 1966, dar din motive care țîn de politică vremilor, de unele interese o decizie explicită nu a fost luată decât târziu în 2000, și atunci numai după presiuni ale Uniunii Europene. În anul 2003 prin Hotărârea de Guvern nr. 230 din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia. Așadar, suprafață parcului național este astăzi de 170 km2.

Etimologia numelui “Cozia” este încă neclară și dezbătută de unii specialist. Ce este sigur e că denumirea a fost folosit încă din 1387 pentru a da numele cunoscutei mănăstiri din zona, mănăstire ctitorită de Mircea cel Bătrân. Pe de-o parte avem teoria că numele provine din cuvântul în slavă “Koza” care înseamnă capra. Pe de altă parte există susțînători ai teoriei care zice că numele de “Cozia” vine de la vechiul cuvânt turcesc “Koz” care semnifică “nuc”. Această teorie pare a fi cea mai plauzibilă dat fiind faptul că la ieșirea din defileul Oltului se pot întâlni însemnate întinderi de nucete.

Swiss Național Park este localizat în Vestul Alpilor Rhaetian în Estul Elveției și se află în interiorul Cantonului Graubunden între Zernes, S-chanf și Scuol chiar la granița cu Italia. De asemenea harta pozitionarii se poate gasi in Anexa 2 de la finalul referatului.

Swiss Național Park este singurul parc național din Elveția. El are o suprafață de 170km2. Acesta este cel mai vechi parc național din Alpi și din Europa Centrală. Fritz și Paul Sarasin, Carl Schroter și Steivan Brunies (locuitori ai zonei), care au fost părinții fondatori, au fost îngrijorați în legătură cu expansiunea urbană spre zona muntoasă și de industrializarea rapidă, drept urmare au recurs la protejarea zonei în prim pas prin fondarea unei societăți numită Swiss Society for the Protection of Nature iar apoi, după vizită unei delegații de la parlamentul din Berna, prin fondarea parcului național în 1914.