Analiza Comparativă a Dezvoltării Turismului în România și în Franța

I. Localizare geografică şi caracterizare economico-socială

România este ţara uneia dintre cele mai vechi naţiuni europene, încărcată de o mare şi bogată istorie şi moştenire culturală, situată pe un pământ unitar, foarte divers şi armonios alcătuit, în Carpaţi, la Dunăre şi Marea Neagră; este ţara ale cărei elemente geografice şi aşezare geopolitică, de-a lungul istoriei, nuau fost şi nu vor fi totdeauna marcate deavantaje. De aceea, trebuie să îi cunoaştem toate faţetele geografice pentru a ne menţine unde suntem şi a prospera pe aceste locuri.

Din punct de vedere al poziţiei pe glob, România este situată în emisfera nordică, fiind străbătută de paralela de 45° latitudine nordică, care trece prin jumătatea de sud a ţării.

În cadrul continentului european, România este situată în partea central-sud-estică distanţa faţă de centru fiind de doar câteva sute de km spre est. Pe cealaltă axă, România este aşezată destul de evident spre partea sudică a continentului, deoarece se află la aproape 1000 km de centru.

România se învecinează cu cinci ţări pe o lungime totală a frontierei de 3150 Km: Ucraina în partea de nord-est cu o lungime a graniţei de 649,5 Km, Republica Moldova în est şi nord-est cu graniţa de 681 km , Bulgaria în partea de sud, având graniţa de 631 Km, Serbia în sud-vest 546,5 Km, Ungaria în partea de nord-vest 448 Km şi 193,5 Km în Marea Neagră de-a lungul platformei continentale (245 Km de litoral) situate în partea de sud-est . Cea mai lungă graniţă este reprezentată de aceea cu Republica Moldova. Limitele ţării sunt reprezentate în proporţie de aproape 60% din graniţe naturale care sunt reprezentate de Dunăre şi patru râuri mari: Tisa, Nera, Prut şi Mureş.

România este o ţară de mărime mijlocie, pe locul 12 în Europa, cu o suprafaţă de 238.391 km2 dintre care pământ 231.231 km² şi apă 7.160 km². Conform recensământului din 2011, România are o populație de 21.355.849 de locuitori, 89,5 % dintre aceştia fiind români, o comunitate etnică importantă este cea a maghiarilor, care reprezintă 6,6 % din populație, 2% tigani, dar există şi minorităţi mai reduse de germani, ucrainieni, sârbi, slovaci, turci, cehi, greci, evrei, armeni, polonezi, albanezi, etc.

Spre deosebire de România, Franţa este cea mai mare ţară din Europa de Vest şi a 37-a cea mai mare din lume cu o suprafaţă de 547.026 km, respectiv 551.602 km inluzând şi insula Corsica din Marea Mediterană şi având o populaţie de 65.397.912 de locuitori. Este singura ţară europeană care se întinde atât în nordul cât şi în sudul continentului.

Franţa are o largă ieşire atât la Oceanul Atlantic, cât şi la Marea Mediterană. Ţărmurile sale sunt puţin crestate şi, în unele locuri, joase şi nisipoase.

În afară de limitele maritime, Franţa are şi opt vecini tereştri: Luxemburg în partea de Nord-Est, Germania si Elveţia în Est, Italia si Monaco în Sud -Est, Marea Mediterană, Spania şi Andora în partea de Sud şi Oceanul Atlantic în Vest.

Pentru evaluarea nivelului de dezvoltare economico-socială a României comparativ cu cel al Franţei, am comparat, următorii indicatori economico-sociali: produsul intern brut, rata şomajului, popupaţia ocupată, precum şi rata inflaţiei.

Astfel, produsul intern brut în anul 2010 pentru România a fost de 161,6 miliarde de dolari, pe când Franţa, tot în anul 2010 a înregistrat un produs intern brut de 2555 miliarde de dolari, aflându-se pe locul 5 in clasamentul primelor zece ţări din lume. Ceea ce înseamna că P.I.B- ul Franţei a fost de 15 ori mai mare decat P.I.B- ul României.

Rata şomajului pentru România în anul 2009 a fost de 6,9% , comparativ cu Franţa, care a fost de 9,5%, aceasta datorându-se faptului că populaţia Franţei este mai mare de 3 ori decât cea a României.

Rata inflaţiei în anul 2011 pentru România a fost de 5,8% , pe când în Franţa a fost de 2,3%. Aceasta este o consecinţă a faptului că nivelul de trai în Franţa este mult mai ridicat decât în România.

La nivelul României, populaţia ocupată în 2009 a fost de 9243,5 mii persoane, pe când în Franţa, a fost de 25690,6 mii persoane. Această diferenţă se datorează faptului ca Franţa este foarte dezvoltată si de aceea numărul populaţiei active este mult mai mare decât în România.

Infrastructura tehnică şi socială a unei ţări este armătura ce caracterizează gradul de dezvoltare atins de economia naţională. De aceea, asigurarea infrastructurii generale, ce cuprinde transporturile, telecomunicaţiile, căile de acces, utilităţile, instalaţiile pentru aprovizionarea cu apă şi energie electrică, instalaţiile de evacuare a apelor uzate şi a reziduurilor,etc, constituie preocupări esenţiale în cadrul planurilor de dezvoltare a economiei naţionale.

Transportul reprezintă un sector important al economiei atât din punct de vedere al contribuţiei sale directe la crearea produsului intern brut cât şi prin prisma rolului său în circulaţia bunurilor şi implicit în realizarea valorii adăugate brute a celorlalte ramuri. Dupa mediile în care se desfasoara, transporturile si comunicatiile se încadreaza în patru mari categorii : pe uscat: feroviare, rutiere; pe apa: fluviale, maritime, canale; aeriene: aeronave; speciale: conducte, magistrale, telegraf, telefon, radio, aerospatiale.

Astfel, în România, reţeaua de transport este destul de variată, aceasta situându-se din acest punct de vedere la un nivel acceptabil față de celelalte țări.

Reţeaua căilor ferate române are o lungime totala de 22.247 km, din care 8.585 km electrificați, România având legături feroviare cu toate țările vecine.

Transportul rutier în România este reprezentat de drumurile publice, cu o lungime de 82.386 km, din care 16.552 km drumuri naționale, 35.221 km drumuri județene și 30.613 km, drumuri comunale. Autostrăzile în România au o lungime de 519 km. Principalele autostrăzi fiind Autostrada A1: București – Pitești, Autostrada A2 (Autostrada Soarelui): București – Constanța, Autostrada A3: București - Ploiești şi Autostrada A4 (Centura Constanței): Ovidiu – Agigea.

Transportul aerian din România se desfășoară între marile orașe, traficul de pasageri fiind redus în comparație cu alte țări din Europa. În ţară, există 1 helioport şi 62 de aeroporturi, dintre care 25 cu piste pavate si 37 cu piste nepavate. În prezent sunt deschise traficului de pasageri un număr de 16 aeroporturi, dintre care două în capitală, Henri Coandă și Aurel Vlaicu.

Transportul fluvial românesc se află încă la un nivel foarte redus (sub un procent), dar având potențial de creștere mare datorită râurilor navigabile dar și a fluviului Dunărea, astfel există aproximativ 1.731 km de ape navigabile din care 1.075 km doar pe Dunăre. Cele mai importante porturi sunt: portul Constanţa,Mangalia, Galaţi, Brăila, Cernavodă şi Tulcea.

Transporturile urbane se desfășoară în marea majoritate a localităților cu autobuze și maxi taxi (microbuze), care sunt destul de bine dezvoltate atât în ceea ce privește condițiile de călătorie cât și tarifele practicate și intervalul de succedare. Există și orașe de mărime medie și mare din România în care transportul se desfǎșoarǎ cu tramvaie și troleibuze, cum ar fi Galați, Timișoara, Constanța - fără tramvai, Cluj Napoca, Brașov - fără tramvai, Iași, Sibiu, dar și alte orașe. În București rețeaua de transport este bine dezvoltată și se divide în două tipuri de transport, respectiv de suprafațǎ (autobuze, tramvaie, troleibuze, maxi taxi) și cel subteran cu metrou.