Analiza comparativă a două arii protejate - Parcul Național Călimani - Parcul Național Plitvice

Parcul național Călimani

Propunerea de constituire a Parcul National Calimani s-a facut in anul 1975 de catre Centrul de Cercetari Biologice Cluj. Studiul de constituire s-a elaborat in 1976 de Inspectoratul Silvic Judetean Suceava, in colaborare cu initiatorul si la comanda Comisiei de Ocrotire a Monumentelor Naturii.

Scopul principal pentru care a fost infiintat Parcul National Calimani este cel de conservare a biodiversitatii florei si faunei, mentinerea cadrului geografic natural, a habitatelor naturale. De asemenea se urmareste dezvoltarea durabila a zonei, astfel incat utilizarea resurselor naturale sa nu contravina obiectivului de conservare stabilit prin planul de management al parcului.

Descriere

Munții Călimani sunt parte integrantă a Carpaților Orientali fiind, precum tot lanțul carpatic, munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayană, acum aproximativ 70 - 85 de milioane de ani. Munții Călimani sunt de origine vulcanică, cel mai înalt vârf al lor fiind, cu 2100 m, Vârful Pietrosul Călimanilor.

Călimanul ocupă partea nord-vestică a grupei centrale a Carpaților Orientali, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din țara noastră. El se desfășoară pe direcția nord-vest-sud-est.

Flora

Parcul National Calimani adaposteste fauna si flora salbatica din partea superioara a calderei Muntilor Calimani, cel mai extins masiv vulcanic din tara.  Pornind in drumetie, traseele montane trec prin ecosisteme diferite: paduri de amestec de molid si fag - in defileul Muresului, paduri de molid in bazinul Neagra, paduri de molid in amestec cu zambru (Rezervatia stiintifica), jnepenisuri si ienuparete, iar la peste 1900 m, pajistile alpine. In anotimpul cald, florile viu colorate insufletesc pasunile inalte, in timp ce iernile lungi, bogate in zapada, geroase, fac de neuitat climatul de aici. Zapada domina peisajul incepand din luna noiembrie si pana in aprilie-mai.

Verile, relativ caldute, dau ragazul necesar naturii sa renasca. Fie in cooperare sau in competitie, animalele si plantele s-au adaptat acestui tip de climat, etaland diferite cai de supravietuire si perpetuare.  In urma studiilor realizate de biologi romani si straini, din 1900 si pana in ultimii ani, au fost mentionate 1004 specii de plante vasculare din care arborii si arbusti sunt in inferioritate ca numar de specii, in favoarea plantelor ierboase.