Analiza Comparativă între Serviciul de Învățământ din România și Serviciul de Învățământ din Belgia

INTRODUCERE

Serviciile sunt activităţi umane,cu conţinut specializat.Sunt responsabile pentru creşterea nivelului de trai şi a calităţii forţei de muncă,acţiuni îndeplinite prin creşterea nivelului de pregătire şi de calificarea a personalului.Putem privi serviciile ca funcţii,ocupaţii sau munci prestate de unele persoane.În România,sectorul terţiar/al serviciilor apare ca fiind în curs de dezvoltare,situându-se sub nivelul ţărilor dezvoltare,tarilor vecine şi al economiei de piaţă.

Am ales să vorbim despre învăţământ(ce se încadrează în sectorul terţiar al economiei, alături de comerţ, hoteluri şi restaurante, sănătate şi asistenţă socială, transport, comunicaţii,administraţie publică) întrucât îl considerăm a avea un rol esenţial într-o societate civilizată.În cadrul economiei, serviciile de învăţământ sunt remarcabile,oferind educaţie superioară şi pregătire tinerilor.Participă de asemenea la ocuparea forţei de muncă,reducând din şomaj şi contribuie la crearea PIB-ului şi la creşterea veniturilor naţionale.

Capitolul I

Analiza nivelului de dezvoltare şi specializare a serviciului de învăţământ în România

Sistemul de învăţământ, în sens larg, cuprinde ansamblul instituţiilor care participă la derularea generală a studiilor pe cicluri, orientări şi filiere.În România,învăţământul este structurat în: învăţământ preşcolar, învăţământ primar, învăţământ secundar inferior, învăţământ general obligatoriu, învăţământ secundar superior, şcoli de arte şi meserii, şcoli de ucenici, învăţământ post-liceal şi învăţământ superior şi au dreptul la învăţătură toţi cetaşenii ţării indiferent de origine sociala, sex, apartenenţă, politică sau religie Învăţământul general obligatoriu este de 8 clase. Învăţământul de stat are un caracter deschis, fiecarui cetăţean asigurându-i-se accesul la toate gradele şi formele şi este gratuit.

După 1989 învăţământul românesc a înregistrat progrese în ciuda condiţiilor economice dificile şi a schimbărilor care au intervenit în viaţa social iar importanţa învatamântului superior devine tot mai evidentă în societatea româneasca. Totuşi, în urma unor clasificări efectuate în anul 2006, România se găsea spre sfârşitul listei ce ierarhiza ţările membre ale Uniunii Euopene, în funcţie de performanţele educaţionale.

Calcularea indicelui specializării absolute pentru populaţia ocupată şi PIB în perioada 2000-2010

Indicele specializării absolute se calculează ca raport între populaţia ocupată într-un anumit domeniu de activitate şi populaţia ocupată dintr-o ţară şi se exprima în marime procentuală.

Pentru Pib,îl vom calcula ca raport între Pib-ul dintr-un anumit domeniu de activitate şi Pib-ul total şi îl vom exprima tot în mărime procentuală.

Astfel,în cazul lucrarii noastre,vom folosi populaţia ocupată din România şi populaţia ocupată în învăţământul din aceasta ţara,precum şi Pib-ul României şi Pib-ul din învăţământul României.

I_sa=(populaţia ocupată din învăţământ)/(populaţia ocupată )*100

Anii Populaţia ocupată a României (mii persoane)

Populaţia ocupată din învăţământ in România (mii persoane)

I_sa (%)

2000 9,765.0 436.1 4.4

2001 9,674.1 434.1 4.4

2002 8,974.5 444.4 4.9

2003 8,764.5 401.9 4.5

2004 8,787.5 395.7 4.5

2005 8,651.3 411.0 4.7

2006 8,842.5 408.0 4.6

2007 8,882.2 397.1 4.4

2008 8,882.2 398.3 4.4

2009 8,804.7 385.3 4.3

2010 8,822.0 384.1 4.3

Medie 8,986.4 409.5 4.55

Tab 1. Populaţia ocupată si populaţia ocupată din învăţământ a României

Din tabelul de mai sus(Tab.1) putem observa că între anii 2000-2010,populaţia ocupată a României s-a modificat de la an la an,fiind în medie de 8,990.0 mii persoane pe an,modificarea medie anuală fiind de 94.3 mii persoane; populaţia ocupată în serviciile de învăţământ a fost în medie 410 mii persoane, modificarea medie anuală fiind de 5,2 mii persoane.Se remarcă că cea mai semnificativă scădere a populaţiei ocupate,dar şi a populaţiei ocupate din învăţământ au avut loc în anul 2002.