Analiza Comparativa intre Turismul Romanesc de Litoral si Turismul Practicat pe Litoralul Grecesc

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Analiza Comparativa intre Turismul Romanesc de Litoral si Turismul Practicat pe Litoralul Grecesc.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 84 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 7 puncte.

Domeniu: Turism

Cuprins

CUPRINS
Introducere pag. 4
Capitolul 1. Elemente introductive privind turismul de litoral pag. 6
1.1. Definiţii şi concepte pag. 6
1.2. Evoluţii şi tendinţe în turismul de litoral românesc pag. 13
1.3. Aprecieri privind sezonul estival 2007 pe litoralul românesc pag. 15
1.4. Analiza SWOT a litoralului românesc pag. 20
1.5. Soluţii de amenajare a zonelor de litoral pag. 22
Capitolul 2. Oferta turistică a litoralului grecesc pag. 30
2.1. Caracteristici ale litoralului grecesc pag. 31
2.2. Principalele staţiuni de pe litoralul grecesc Pag. 32
Capitolul 3. Analiza comparativă între staţiunile Mamaia din România
şi Halkidiki din Grecia pag.41
3.1. Mamaia şi Halkidiki - aşezare şi căi de acces pag. 46
3.2. Determinarea gradului de atractivitate (metoda TECDEV) a staţiunii Mamaia pag. 42
3.3. Analiza circulaţiei turistice şi a echipamentelor turistice pag. 48
3.4. Comparaţii privind ofertele celor două ţări pag. 51
3.5. Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Naţional 2007-2026 pag. 52
3.5.1. Proiect demonstrativ Mamaia pag. 52
3.5.1.1 Introducere pag. 52
3.5.1.2 Cadrul general Constanţa pag. 53
3.5.1.3 Propuneri si studii actuale pentru dezvoltare pag. 55
3.5.1.4 Plajă plus pag. 56
3.5.1.5 Locuinţe secundare pag. 57
3.5.1.6 Posibile zone de dezvoltare insulară pag. 57
3.5.1.7 Schema generală de dezvoltare pag. 61
3.5.1.8 Implementare si administrare pag. 63
3.5.1.9 Noua structură propusă pag. 65
3.5.1.10 Structuri asociate pag. 66
Concluzii pag 67
Anexe pag. 70
Bibliografie pag. 83

Extras din document

Introducere

La sfârşitul secolului XX şi începutul celui de-al treilea mileniu, industria turismului şi a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate şi, în acelaşi timp, cel mai important generator de locuri de muncă. În perspectiva secolului XXI este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei supraindustrii ale serviciilor: tehnologia informaţiilor, telecomunicaţiile şi industria turismului şi a călătoriilor.

Sectorul turistic reprezintă o sursă principală de redresare a economiilor naţionale a tuturor ţărilor care dispun de resurse turistice importante. Produsul turistic este solicitat permanent în fiecare an, sezon sau chiar zilnic, de un segment tot mai mare de populaţie din toate zonele globului, indiferent de existenţa unor situaţii conjuncturale care se manifestă pe plan local sau regional.

Turismul are un impact puternic asupra economiei naţionale, având un efect multiplicator. Astfel, orice unitate monetară intrată în economia ţării, a unei regiuni, a unei staţiuni de destinaţie turistică, stimulează economia şi nu o singură dată, ci în reprize separate.

Potenţialul turistic remarcabil al României este dat atât de resursele naturale (varietatea reliefului, climă, floră, faună, hidrografie), cât şi de resursele antropice (vestigii arheologice, monumente istorice şi arhitectonice, muzee, case memoriale).

O parte importantă a ofertei turistice o constituie resursele turistice antropice. Vestigiile arheologice sunt legate de formarea şi continuitatea poporului român, vechile cetăţi de pe litoralul Pontului Euxin, ruinele de la Orăştie. Monumentele istorice şi arhitectonice au valori deosebite pe plan mondial: mânăstirile şi bisericile din Bucovina (Moldoviţa, Voroneţ, Putna), cu fresce exterioare, bisericile din lemn din Maramureş, cetăţile şi castelele din Transilvania, monumentele din oraşele foste capitale ale Ţărilor Româneşti. La toate acestea se adaugă elementele de folclor, satele turistice (cu specific etnofolcloric, cultural-istoric, peisagistic), muzeele şi casele memoriale care sporesc atractivitatea zonei.

Potenţialul natural şi caracterul carpato-danubiano-pontic al ţării determină varietatea formelor de turism care se pot practica: turismul de litoral, turismul în Delta Dunării, turism montan, turism balnear, etc.

Deşi activitatea turistică din această zonă se caracterizează printr-o sezonalitate puternică, turismul de litoral este considerat cea mai importantă formă de turism din România. Litoralul oferă, pe lângă resursele naturale: plaja, apele mării şi resurse balneare (ape termominerale, nămoluri sapropelice). Pe litoralul românesc al Mării Negre (244 km) sunt amenajate 12 staţiuni turistice (Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Neptun, Olimp, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn), cu o capacitate de cazare de 126.900 locuri , reprezentând 43,3 % din spaţiile de cazare, locuri situate în peste 260 hoteluri de diferite categorii.

Resursele naturale bogate ale României oferă multe oportunităţi pentru o puternică dezvoltare a turismului. Până acum acest sector a urmărit o strategie a concurenţei prin preţuri mici pentru turişti cu posibilităţi financiare modeste şi suferă de o lipsă de calitate şi strategie care ar putea să-i crească competitivitatea faţă de alte ţări din regiune.

O piaţă europeană deschisă va pune mari probleme firmelor româneşti din punctul de vedere al flexibilităţii, al calităţii, al preţurilor, al distribuţiei şi al promovării.

Pe lângă decor, istorie, insule frumoase, soare strălucitor şi mare albastră, Grecia are de oferit şi un confort modern în toate colţurile ei. De aceea a devenit acum una dintre cele mai preferate ţări din Europa şi din Orientul Mijlociu pentru petrecerea vacanţelor. Aproape toate hotelurile sunt noi şi dotate cu toate amenajările moderne. Magia Greciei are efect asupra fiecărui turist din clipa în care păşeşte pe pământul ei.

Lucrarea de faţă îşi propune să sublinieze deficienţele turismului românesc de litoral, printr-o comparaţie cu turismul grecesc de litoral. Însă pentru a putea prezenta această paralelă între staţiunea Mamaia din România şi staţiunea Halkidiki din Grecia, trebuie mai întâi să dăm o definiţie a turismului şi să prezentăm componentele sale.

CAPITOLUL 1

ELEMENTE INTRODUCTIVE PRIVIND

TURISMUL DE LITORAL

1.1. Definiţii şi concepte

Ca o definiţie a turismului, unanim acceptată, putem spune că acesta reprezintă „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi activitate lucrativă oarecare” sau o altă definiţie, ar fi următoarea:

Fisiere in arhiva (1):

  • Analiza Comparativa intre Turismul Romanesc de Litoral si Turismul Practicat pe Litoralul Grecesc.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR” FACULTATEA DE MANAGEMENT TURISTIC ŞI COMERCIAL