Analiza-diagnostic social-economică a Localității Călărași în Vederea Includerii Acesteia în Circuitul Turistic Rural al Republicii Moldova

Introducere:

Moldova. Atît de mică şi atît de diversă, atît de cunoscută şi atît de necunoscută totodată. Nu e nici un paradox aici, pentru că noi, fiind cetăţeni ai Moldovei, în mare parte ne cunoaştem foarte puţin ţara natală.

Adică uneori considerăm, că o cunoaştem nu rău, pînă cînd odată, ocazional plecăm din raza oraşului Chişinău, undeva la periferie, la un picnic sau în ospeţie, într-o călătorie sau în turism cu prietenii − iar imediat ce cotim de pe şoseaua centrală începem să facem propriile noastre descoperi mici, care ne surprind, însă, plăcut.

Pe drumul ce leaga Chişinăul de Ungheni,la kilometrul 49 se poate ajunge la Călăraşi.

Raionul Călărași este situat în zona de centru-vest a Republicii Moldova pe o suprafață de 753,5 km2, se învecinează cu raionul Nisporeni la sud-vest, Orhei – la est, Ungheni – la vest, Telenești la nord și cu Strășeni la sud-est. Capitala raionului fiind orașul Călărași. Raionul are o poziție avantajoasă din mai multe puncte de vedere. Unul din acestea este că teritoriul raionului este intersectat de importante căi de acces spre România și Ucraina.

Relieful teritoriului este complicat, intersectat de pante cu diferite grade de înclinare și podișuri, și este situat pe colina de centru a Republicii Moldova în zona Codrilor, care atinge o înălțime de 400 metri de la nivelul mării.

Teritoriul este traversat de rîurile Bîc (care izvorăşte în Temeleuţi) Ichel, Cula,precum şi afluenţii acestora.

Oraşul Călăraşi se găseşte într-o vale pitorească a rîului Bîc mărginită de nişte

dealuri înalte (Oricova-356 m,Tuzara-383m,Nişcani-353m).

De şi este menţionat documentar pentru prima dată într-un uric din 4 ianuarie 1432 cu denumirea Tuzara,în raza actualului oraş arheologii au descoperit două aşezări din sec. II-IV.Din 28 septembrie 1794 Tuzara devine tîrg,statut conferit de voievodul Mihai Şuţu.

Mai tîrziu localitatea este redenumită în Călăraşi ( din 3 august 1784),în cinstea vitejilor călăraşi –corp înarmat de slujitorii auxiliari ai domniei încă de pe timpul lui Ştefan cel Mare.

În anul 1873 la 23 aprilie soseşte primul tren în gara de aici,de fapt care impulsionează puternic viaţa economică a tîrgului.

Enoriaşii din localitate au înălţat bisericile „Sf.Alexandru Nevschii”(1885) şi „Sf.Treime”(la 1809 în locul altei de lemn),iar comunitatea evreiască amenajează o sinagogă.

În oraşul de azi trăiesc cca 14,6 mii locuitori,activează Colegiul Pedagogic „Alexandru cel Bun”,Palatul de cultură,3 biblioteci,muzeu,3licee,1 gimnaziu,1 şcoală de arte,1 şcoală sportivă olimpică,1 şcoală profesionaşă polivalentă,

32 întreprinderi industriale,peste 110 magazine şi o piaţă.

Călăraşi are un potenţial puternic economic şi cultural, deoarece, oferă agenţilor economici din republică şi de peste hotare posibilitatea de a desfăşura diverse activităţi, de a investi în construcţii, unităţi comerciale şi industriale pe teritoriul localităţii.

Ramurile principale ale raionului sunt agricultura şi industria prelucrătoare.În raion sunt înregistrate în total 21293 întreprinderi.

Cea mai veche întreprindere din zonă este SA”Călăraşi-Divin”,ce activează de peste un secol.

Călătorul prin raionul Călăraşi rămîne impresionat de originalitatea zonei începînd de la relieful colinar din preajma rîului Bîc,în cea mai mare parte avînd culmile împădurite,prezenţa unor mănăstiri medievale importante,precum si nu în ultimul rînd staţiunea balneoclimaterică din codri.

Toate acestea crează o imagine aparte a zonei turistice Călăraşi

Harta raionului Călărași

Capitolul I. Scurt istoric al localităţii rurale Călăraşi

Călărăși este pentru prima dată atestat documentar la 1432 – 1433 cu denumirea de Tuzara. Localitatea Tuzara este pomenită într-un șir de documente domnești ce aparțin diferitor perioade istorice: de la Alexandru cel Bun care a dat moșia Tuzarei spre stăpînire unui boier credincios domnului(înainte de 1430), pîna la Mihai Șutu care a confirmat existența Tuzarei – tîrg stabilind aici diferite rînduieli (28 septembrie 1794).

Legenda spune că voievozii Moldovei au descălecat în repetate rânduri, pe meleagurile Tuzarei, acesta constituind un loc de importanță strategică. Oștenii domnului Moldovei ademiniți de natura Codrilor din preajmă și frapați de farmecul peisajului podgorean, au descălecat și au rămas aici pentru totdeauna împreună cu căpeteniile lor. Ostașii - călăreți se numeau pe atunci călărași.

Etimologia toponimului Călărași: Călărași - soldat din cavalerie, cavalerist. Călărașii constituiau unul dintre elementele principale ale vechii armate moldovenești. Ei se recrutau din boieri și din slujitorime, aceasta din urmă făcând parte din clasa răzeșilor, cărora domnitorul le acordase anumite privilegii, pentru ca să slujească în armată fără leafă. Acest fenomen posibil că a fost legat de unele particularități ale dezvoltării relațiilor agrare în Moldova, reorganizarea sistemului de proprietate de pământ în secolul XVI și apariția unor categorii de proprietari de pământ răzeș în viața cărora relațiile de rudenie aveau o mare importanță. În Moldova călărașii asigurau paza hotarului contra tătarilor și altor invadatori. Tot ei erau însărcinați să ducă corespondența la domn și de la domn.