Analiza indicatorilor de performanță turistică în Europa Mediteraneană

I. Cadrul general

1.1. Specificul geografic :

ŢARA 1.1.1.

SUPRAFAŢA

(km ) 1.1.2.

POPULAŢIA

(mil. loc.) 1.1.3.

CAPITALA

Italia 301 268 57,4 Roma

Spania 504 782 43,4 Madrid

Portugalia 92 389 10,6 Lisabona

Grecia 131 990 11,1 Atena

Bulgaria 110 912 7,7 Sofia

Albania 28 748 3,1 Tirana

Macedonia 25 713 2,0 Skopje

Bosnia şi Herţegovina 51 129 3,9 Sarajevo

Serbia 102 173 8,2 Belgrad

Croaţia 56 538 4,4 Zagreb

Slovenia 20 251 2,0 Ljubljana

1.1.1. Suprafaţa ţărilor

Legendă: (km ) Scară:

- Ţări mici (0-100 000) 1 : 25 000 000

- Ţări medii (100 000-300 000) 1 cm = 250 km

- Ţări mari (>300 000)

Figura 1

1.1.2. Populaţia ţărilor

Legendă: (mil. loc.) Scară:

- Ţări mici (0-10) 1 : 25 000 000

- Ţări medii (10-30) 1 cm = 250 km

- Ţări mari (>30)

Figura 2

Limitele regiunii geografice:

Europa Mediteraneană cuprinde cele trei mari peninsule sudice ale Europei (Peninsula Italică, Peninsula Iberică şi Peninsula Balcanică), dar şi o serie de insule şi porţiuni din Marea Mediterană strâns legate de continent (golfuri, mări semideschise etc.).

Limitele regiunii mediteraneene au un caracter convenţional (adică sunt stabilite printr-o înţelegere) şi sunt cuprinse între limita nordică a măslinului şi a palmierilor, limita sudică fiind mai greu de precizat –> Oceanul Atlantic - Str. Gibraltar; –> Marea Mediterană – Str. Bosfor - Dardanele; -> Marea Neagră.

Din Europa Sudică fac parte ţările: Portugalia, Spania, Italia, Vatican, San Marino, Andorra, Bosnia şi Herţegovina, Monaco, Macedonia, Serbia, Grecia, Bulgaria, Cipru, Croaţia, Albania şi Slovenia.

Relieful – caracteristici de ansamblu:

Zona mediteraneana este o regiune muntoasă aparţinând în cea mai mare parte sistemului alpin cu munţi tineri ce s-au format prin încretire: Alpii, Pirineii, Balcanii, Apeninii, Alpii Dinarici. Singura câmpie este cea formată din aluviunile aduse de fluviul Pad (Câmpia Padului).

De asemenea ţărmurile sunt foarte crestate. Se observă o mare mobilitate a scoarţei terestre, datorită deplasării plăcilor tectonice din această regiune.

Aspecte climatice:

Clima reprezintă elementul geografic determinant al acestei zone. Ea se caracterizează prin veri călduroase, secetoase şi ierni blânde şi ploioase. Această combinaţie rară reprezintă originalitatea majoră a regiunii mediteraneene.

Clima este influenţată de urmatorii factori:

 poziţia geografică: în sudul continentului la 40°lat N;

 masele de aer ( dinspre Mediterană şi Oc. Atlantic );

 orientarea şi altitudinea reliefului.

Astfel, clima întâlnită în această regiune este :

 temperat-oceanică în vest cu precipitaţii bogate şi temperaturi moderate;

 temperat–continentală în nord;

 climat mediteranean care este predominant cu ierni blande si cu precipitatii bogate si veri calduroase si secetoase;

 climat montan in munţii Alpi unde pe cele mai înalte creste întâlnim gheţari.

Un fenomen climatic deosebit al acestei regiuni îl reprezintă reîncălzirea atmosferei datorită Mării Mediterane (o mare închisă şi caldă).

Elemente biopedogeografice specifice:

Solurile de tip terra rosa, galbene sunt specifice Europei mediteranene. Vegetaţia întâlnită în această zonă se caracterizeaza prin arbori cu frunza lucioasa, radacini lungi si bulbi care sa inmagazineze apa.

Pădurile mediterane sunt alcatuite din : pin maritim, stejar de plută, castan, cedru, chiparos, porocali salbatici, palmieri; şi arbuşti: laur, mirt, cimbru, rozmarin.

Se cultivă plante specifice acestei zone cum ar fi viţa-de-vie, citricele, măslinii şi alţi pomi fructiferi, seceta fiind combătută cu ajutorul irigaţiilor.

Datorita defrişărilor, în locurile necultivate au apărut tufişuri secundare numite garriga (Pen. Iberică ), maquis ( Pen. Italică ), frigana şi şibleac ( Pen. Balcanică).