Analiza Pieței Europene a Turismului Rural

5.1. Introducere

Turismul rural în ţările europene a devenit, în ultimele decenii ale secolului trecut, un primat pentru politicile de dezvoltare locală ale acestor state. Acest tip de turism are la bază trei coordonate: spaţiul, oamenii şi produsele, care se află în legătură strânsă una faţă de cealaltă, neputând exista separat. În privinţa spaţiului, cu potenţialul său natural şi antropic, se observă deosebiri mari, în deosebi în ceea ce priveşte sfera serviciilor şi dotărilor turistice care sunt specifice de la o ţară la alta şi de la o regiune rurală la alta.

Uniunea Europeană manifestă optimism în ceea ce priveşte potenţialul turismului rural pentru a contrabalansa unele efecte negative ale politicii agrare comunitare şi pentru a proteja patrimoniul regiunilor rurale.

Actualmente se observă tendinţa tot mai pronunţată de lărgire şi globalizare a pieţei turistice. Aceasta implică realizarea unor produse turistice de înaltă calitate şi desfăşurarea acestora de manieră profesională. Or, gospodăriile ţărăneşti sau comunităţile locale, care nu au tradiţie turistică, sunt nevoite şi trebuie să se conformeze acestor tendinţe pentru a evita să fie lăsate în afara afacerilor prevăzute de turoperatorii şi organizaţiile naţionale specializate.

Pe piaţa Uniunii Europene situaţia tipurilor destinaţiilor de vacanţă este prezentată în anexa 1 (5).

Obiectivul principal al Uniunii Europene în materie de turism rural este dezvoltarea unui produs turistic care să aducă un venit direct şi sigur gospodăriilor ţărăneşti, să amelioreze continuu viaţa din comunităţile rurale şi să prevadă conservarea moştenirii rurale. Temeiul amestecului Uniunii Europene în acest sector este determinat de faptul că autorităţile locale nu sunt înzestrate să înceapă dezvoltarea turismului rural în ritm continuu, în timp ce autorităţile naţionale acordă, de regulă, întâietate dezvoltării marilor staţiuni turistice montane sau de pe litoral ş.a.

Piaţa turistică intracomunitară are un flux turistic de peste 370 milioane de turişti potenţiali numai din propriile ţări. Aceştia furnizează aproximativ ¾ din încasările turismului rural al Uniunii Europene. Statisticile arată că 68% dintre vest-europeni îşi petrec vacanţele în propria ţară, iar 20% în altă ţară membră a Uniunii Europene. În total, circa 90% din vest-europeni rămân în Europa în timpul vacanţelor. Dintre aceştia, 25% (adică, un turist din patru) îşi petrec vacanţele la ţară, atât din raţionamente economice (preţuri modice), cât şi pentru calitatea sejurului oferit (facilităţi minime necesare).

În ţările Uniunii Europene numărul de locuri de cazare agroturistice depăşeşte 600.000. Procentajul exploatărilor agricole care oferă o formă de cazare turistică este de 20% în Suedia, 10% în Austria, 8% în Germania şi Olanda, 4% în Franţa, 2% în Italia. Spania, care este fără nici o îndoială una din cele mai turistice ţări din lume, nu are şi cel mai dezvoltat turism rural: numai 0,5% din exploatările agricole sunt utilizate în acest scop.

În cadrul Uniunii Europene, turismul constituie un domeniu separat. Baza juridică este reprezentată exclusiv de articolul 235 al Tratatului privind Uniunea Europeană, considerat suficient de cei care nu consideră ca necesară angajarea Uniunii Europene într-o politică a turismului care poate să continue să se desfăşoare la nivel naţional şi nu comunitar. Există, totuşi, şi opinii contrare, potrivit cărora însemnătatea economică a sectorului turistic a devenit atât de mare, încât este imperios nevoie de o acţiune concertată în scopul protejării competitivităţii industriei turistice europene. Problema introducerii turismului ca titlu în Tratatul Uniunii se află în discuţie în cadrul Conferinţei interguvernamentale privind reforma Tratatelor.

Chiar pe această bază juridică limitată, Tratatul semnat la Maastricht (Olanda) la 7 februarie 1992 a deschis turismului şi, implicit, turismului rural, posibilităţi noi. Pentru prima oară Comunităţii europene i se recunoaşte posibilitatea de a întreprinde acţiuni în domeniul turismului. Articolele 2 şi 3 ale Tratatului Uniunii Europene stipulează în mod explicit adoptarea, în sfera turismului, a unor măsuri menite să promoveze o dezvoltare armonioasă şi echilibrată a activităţilor economice în ansamblul Uniunii Europene.

5.2. Turismul rural în Franţa

Spaţiul rural francez reprezintă circa 80% din teritoriul francez şi 29% din înnoptările turiştilor francezi şi străini pe ansamblul teritoriului naţional. Cheltuielile turistice în mediul rural au fost evaluate în 2000 la aproximativ 13,79 miliarde euro sau, în valoare relativă, 19,4% din cheltuielile turistice personale obţinute global pe teritoriul naţional, estimate la 71 miliarde euro.