Analiza turismului cultural religios în zona Dobrogei

CAPITOLUL 1. PREZENTAREA TURISMULUI CULTURAL RELIGIOS

Termenul generic de “turism” inmanunchiaza gusturile si insusirile de a calatori, pedestru, ciclist, cu automobilul, trenul, vaporul sau avionul, de placere sau pentru ingrijirea sanatatii.

Obiectul imediat al oricarei forme de turism il constituie aspectele mai mult sau mai putin “artistice” ale naturii locurilor, natura cu toate insuşirile aerul, pamantul, vegetatia sau apa.

Din punct de vedere etimologic, conform dicţionarului Larousse, termenul “turism” ar proveni din latinescul “turnus” – “voiaj în circuit”, care a fost preluat de limba franceza “tour” –calatorie, plimbare. Pe de alta parte, unele dictionare sustin originea engleza a cuvantului, provenit din “tour” si “to tour” –“calatorie in circuit” (Swizewscki, 1977).

Turismul religios este un fenomen complex care se afla in continua transformare si diversificare, pastrându-si insa elementul de baza care l-a consacrat: religia.

Turismul de factura religioasa apare in a II-a etapa a evolutiei turismului, numita etapa pseudo-turistica, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu si mijlociu pana in epoca renasterii. Pelerinajele religioase se indreptau spre Roma si Ierusalim pentru crestini, Meka si Medina in Arabia Saudita pentru musulmani, Lhasa si sanctuarele din India si Indochina pentru budisti, muntele Fuji pentru japonezi.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicatii de ordin spiritual. Notiunea de religios s-a dezvoltat de la intelegerea motivatiilor turistilor. Diferenta dintre aceasta forma de turism si altele o constituie motivatia religioasa a turistilor. Formele de manifestare ale turismului religios sunt diverse:

vizite la lacasurile sfinte;

pelerinaje religioase;

tabere religioase pentru tineret.

Turismul cultural are in vedere calatoria in scopul largirii cunostintelor (orizontului) despre alte locuri si oameni, despre nivelul lor de viata, cultura lor si include calatorii spre destinatiile cu vestigii istorice, de arta, monumente, obiecte religioase si alte civilizatii.

Acesti turisti pot fi interesati in probleme ce tin de domeniul religiei, filozofiei, istoriei, antropologiei etc., si doresc sa ia parte la actiunea de cunoastere a unor evenimente trecute. Evolutiile contemporane in diferite sfere de activitate umana si progresul in domeniile stiintifice, tehnologice, educationale si sociologice sunt, de asemenea, subiecte de interes cultural pentru multi turisti.

Turismul cultural poate fi definit pe de o parte din motivatia accesului la obiectivele culturale precum calatorii pentru festivaluri de arta sau alte situri culturale sau eveniment, dar si trasee pentru studiu. Intr-un sens mai larg orice forma de turism poate fi definita drept turism cultural daca reuseste sa satisfaca nevoia umana de baza pentru diversitate, avand tendinta sa creasca constientizarea culturala a individului descoperind noi cunostinte, experiente si intalniri.

Turismul cultural ofera oportunitatea dialogului intercultural prin posibilitatea dialogului descoperirii şi aprecierii diversităţii culturale.

Turismul şi cultura au fost mereu foarte apropiate in Europa, aceasta fiind tot timpul o destinatie importanta pentru cei atrasi de cultura sa bogata si de mostenirile istorice. Ba mai mult mostenirea culturala a Europei reprezinta una din cele mai vechi si mai importante mosteniri producatoare de turism.

Taberele religioase pentru tineret se desfasoara in toata lumea in perioada de vara. In cazul Romaniei, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autoritatile vor sprijini bisericile de diferite culte, in special pe cele care ajuta tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau in grup organizat cum sunt pelerinajele si taberele religioase. Se practica de catre o anumita categorie de persoane si vizeaza atat promovarea valorilor culturale, cat si a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distinctie neta intre turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, si turismul religios. Spre exemplu, turistii care merg la manastiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaste locuri si lucruri noi, atrasi de frumusetea lor prin arta, prin faptul ca sunt situate în locuri mai retrase, pitoresti dar si prin viata deosebita pe care o duc cei ce locuiesc în ele, in momentul intalnirii cu lacasul de cult ei se transforma subit in pelerini: isi schimba vestimentatia, aprind o lumanare, se inchina la icoane. Impactul a operat ceva in el. Intalnirea cu sacrul modifica motivatia exterioara a calatoriei, vizitatorul descoperind si o motivatie interioara, de alt ordin decât cel pur turistic.

Astfel, turismul cultural religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicatii de ordin spiritual. Atunci când elemental de atractie pentru turişti se afla intr-un monument sau alta forma a patrimoniului cultural de factura religioasa, se poate vorbi de turism in spatiul religios.