Analiza zonei Bran Moeciu din perspectiva agroturismului

INTRODUCERE

Tot mai mulţi sunt cei care după un an de muncă şi diverse griji doresc să-şi petreacă vacanţa cât mai aproape de frumuseţile naturii, de puritatea şi armonia vieţii rurale să fie cât mai departe de forfota marilor oraşe de zgomot şi de poluare pentru a-şi regăsi echilibrul fizic şi psihic. Odihna, aerul curat, consumul unor preparate tradiţionale specifice zonei alături de bogăţia etnografică şi folclorică sunt argumente serioase pentru practicarea agroturismului.

După 1989 turismul rural românesc în special agroturismul au intrat într-o nouă etapă datorită înlăturării interdicţiilor care au existat a promovării aşezărilor rurale care au potenţial turistic şi a preocupării turiştilor pentru găsirea unor forme şi modalităţi de petrecere a timpului liber cu un cost redus dar cu minim de confort.

Zona Moeciu-Bran este una dintre cele mai importante zone din ţară în care se practică agroturismul satisfăcând motivaţia fundamentală a numeroşilor turişti de „întoarcere la natură”.

Prin urmare, conținutul acestei lucrări constă în cinci capitole, după cum vă vom prezenta în cele ce urmează.

Primul capitol poartă numele de "Agroturismul abordare teoretică". Prin intermediul acestui capitol am realizat incadrarea termenului de agroturism in literatura de specialitate.

Cel de al doilea capitol poartă numele de "Evoluția agroturismului la nivel național" si face o incursiune in evolutia fenomenului de agroturism pe teritoriul țării noastre. Agroturismul este o formă de turism relative nouă în România, însă acesta și-a câstigat locul în turismul românesc datorită influenţei sale asupra oamenilor, de a-şi cunoaşte originea şi continuitatea lor istorică.

Al treilea capitol denumit "Prezentarea zonei turistice Bran-Moeciu", ne prezintă potențialul turistic natural și antropic al zonei și o analiză statistică a agroturismului acestei zone.

În capitolul patru "Analiza SWOT comparativă a agroturismului național cu cel din zona Bran-Moeciu" scoate în evidență punctele tari, punctele slabe, amenintările și oportunitățile agroturismului din zona Bran-Coeciu comparative cu agroturismul privit la nivel național.

În ultimul capitpol "Benchmarking comprtitiv între satele Bran și Peștera din zona Bran-Moeciu", benchmarking ce se desfășoară pe existența a cinci axe ce urmăresc dezvoltarea agroturismului din cele două zone.

CAPITOLUL 1: AGROTURISMUL ABORDARE TEORETICĂ

Agroturismul reprezintă o formă particulară de turism rural cu un grad de complexitate mai ridicat, cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare, pensiune, prestări de servicii, sport, distracţie etc.), cât şi activitatea economică, de regulă agricolă practicată de gazdele turiştilor (activităţi de producţie, de prelucrare a produselor agricole în gospodărie şi de comercializare a acestora) .

În ceea ce priveşte definirea agroturismului, ea are la bază necesitatea găsirii de soluţii pentru gospodăriile rurale, în sensul creşterii veniturilor prin valorificarea potenţialului economic al acestora, dezvoltând serviciile de găzduire şi de valorificare a produselor proprii şi locale.

De la această necesitate fundamentală se pot formula diferite concepte sau definiţii derivate care să caracterizeze agroturismul pe segmente specializate .

Din punct de vedere al spaţiului de cazare (al asigurării bazei materiale), agroturismul poate fi definit ca o activitate capabilă să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria ţărănească, pregătit şi amenajat special pentru primirea de oaspeţi.

Din punct de vedere al activităţilor care gravitează în jurul gospodăriei ţărăneşti, agroturismul poate fi definit ca un ansamblu de bunuri şi servicii oferite de gospodăria ţărănească spre consumul persoanelor care, pentru o anumită perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă, agrement, cure terapeutice, tranzacţii sau afaceri, precum şi multe alte activităţi specifice.

Din punct de vedere al divertismentului, agroturismul este o formă de turism cu multă varietate şi unicitate în realizarea serviciilor ce se oferă oamenilor care iubesc natura, cultura şi arta ţărănească. Resursele existente în gospodăria rurală sunt puse la dispoziţiaturiştilor prin intermediul ofertelor de programe agroturistice, care pot îmbrăcaforme foarte diversificate.

Oferte care de asemenea pot crea multiple facilităţi :

- servirea mesei, inclusiv meniuri tradiţionale;

- spaţiu, dotări şi alimente obţinute în condiţii naturale şi având o valoarebiologică ridicată, pentru ca turiştii să-şi poată pregăti singuri masa;

- posibilitatea oferită turiştilor de a participa sau de a asista la o serie deobiceiuri tradiţionale din gospodărie, localitate sau zonă, cum sunt :şezători, hore săteşti, colinde, hramuri bisericeşti, târguri tradiţionale,nedei, nunţi, spectacole folclorice, sărbători religioase şi altele;

- dotări şi amenajări proprii gospodăriei pentru recreere şi agrement,pentru activităţi sportive şi de întreţinere etc. Încadrarea gospodăriilor în ambientul natural, cultural şi folcloric se facecu scopul de a pune la dispoziţia turiştilor cît mai multe elemente pentru adefinitiva obţiunile, în funcţie de preţ şi preferinţe, de exemplu, unii turişti potopta pentru un grad de confort agroturistic mai scăzut în favoarea unui cadrunatural, cultural şi folcloric de excepţie.

Agroturismul este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural cu potenţialul său agricol, turistic, uman şi tehnico-economic, el prezentând unele trăsături ce-l diferenţiază de turismul tradiţional standard şi anume:

- consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esenţiale sunt:calitatea pensiunii şi serviciilor de primire la fermieri, cunoaştereamediului natural, uman şi cultural, precum şi originalitatea produselor turistice;

- oferta turistică este autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa,organizată şi condusă de fermieri, deci de oamenii satului;

- este o activitate economică complementară exploataţiei agricole şi nu oalternativă sau o substituţie a acesteia;

- oferă populaţiei cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şireconfortare, de petrecere a timpului liber din vacanţe sau weekend-uri, în peisajul pitoresc al mediului rural, cu valori cultural-educative şi cu oospitalitate specifică;

- nu necesită investiţii foarte mari pentru amenajări de infrastructură şisuprastructură turistică sau pentru alte dotări de profil;

- se evită marile aglomerări turistice de pe litoral sau din staţiunilebalneare sau montane;

- este un turism „difuz” prin specificul ofertei sale diversificate şi de marediseminare în spaţiu; astfel, aparent, nu aduce prejudicii prea marimediului natural dar trebuie să se ţină seama de un anumit „pragecologic”. Pentru ca această trăsătură să se înscrie foarte bine înconceptul de ecoturism, trebuie avută în vedere „capacitatea deprimire” a satului şi arealului limitrof, mai ales în condiţiile unui sejur, înlunile de vară (dotări, amenajări, servicii conexe, raportul cu populaţiaautohtonă etc.);

- nu este compatibil cu turismul de masă.

Veniturile obţinute din agroturism au de regulă, un caracter complementar, gospodăria sau ferma agroturistică realizează în general, veniturile de bază din activitatea agricolă sau din alte tipuri de activităţi (prelucrare a materiilor prime agricole sau neagricole, artizanat). Privit ca o activitate practică, agroturismul are un caracter complex, îmbinând armonios: cadrul natural, oferta de cazare şi serviciile agroturistice.