Animația urbană și periurbană

1. Conceptul şi particularităţile turismului urban si periurban

Intr-o acceptiune foarte larga, turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase, avand la baza motivatii dintre cele mai diverse, de la vizionarea de spectacole, vizitarea unor obiective culturale, pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii (Ilies G., 2008).

In prezent, literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban, punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist, pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban, pe de alta parte (Law, C. M., 1994, Page, S., 1995). Astfel, se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane, in afara resedintei principale, cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban (Murphy, P.E, 1998, Page, S,, 1995, Laws, E., 1991).

Potrivit opiniei specialistilor (Kotler Ph, D.Haider, I.Rein, 2004), turismul urban se particularizează de celelalte forme de turism prin următoarele două elemente:

- se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori, avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata, prin acestea intelegandu-se, potrivit definitiei OMT, deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. Asadar, singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic, desi, in unele tari (de exemplu, Franta), statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane.

- distanta de deplasare ar trebui sa fie de cel putin 100 km, respectându-se conditiile privind durata si motivul calatoriei, fiind acceptate si deplasarile de o zi.

De-a lungul timpului, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici, sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut următorii (Stănciulescu G., 2004, Bramwell, B., Rawding, L., 1994, Hardy, S., Hart, T., Shaw, T., 1991):

- cresterea timpului liber, determinata de reducerea progresiva a timpului de munca, cresterea duratei alocate studiilor, scaderea varstei de pensionare, sporirea duratei concediilor, etc., fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice;

- sporirea mobilitatii persoanelor datorata in principal, progreselor inregistrate in domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de calatorie, dar si unor factori de natura sociala, cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si, pe aceasta baza, a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia, la care se adauga o serie de facilitati oferite acestora, cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii;

- dezvoltarea transporturilor, a retelelor rutiere si feroviare, a mijloacelor de transport de mare viteza, dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi destinatii, introducerea unor tarife tot mai diferentiate;

- atractivitatea oraselor determinată şi de eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice, a centrelor comerciale, cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si specifice.

De-a lungul timpului, acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban, amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase (Ioniţă I., 2006, Law, C. M., 1995, Loftman, P., Nevin, B. 1992):

- lipsa sezonalitatii, deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului, indiferent de anotimp,

- imprevizibilitatea, datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan, fara o planificare anterioara, acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare.

- durata scurtă a deplasărilor determină să fie realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura, festivaluri, concerte, seri distractive, targuri profesionale, etc.

- antreneaza venituri financiare semnificative, turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale, cumparaturi, agrement, deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului.

- influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului, eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural, aospitalitatii, a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice.

Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie, sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale (Boniface, P., 1995, Selby, M., 2003).

Turismul urban isi are originea inca din antichitate, cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene. Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor, a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme, sisteme tehnice si elemente decorative exotice, contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. Ulterior, obiectivele calatoriilor se diversifica, pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. arhitectura cladirilor si ansamblurilor, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor, arta peisagistica, Incepand cu secolul al-XVI-lea, scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma, Paris,, Dresda, Leipzig, Edingburg etc, si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor, biserici, manastiri, porturi, ruine, palate, gradini, spatii comerciale, etc. In toata aceasta perioada, asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele, palate, catedrale, gradiniparcuri, amenajari de importanta edilitara (pavaje, iluminat, transport intern).