Băile Felix

Capitolul 1. Potenţialul turistic natural

1.1. Localizarea, geologia şi relieful destinaţiei

Staţiunea BǍILE FELIX se aflǎ in partea de nord-vest a României la 8 km de Municipiul Oradea şi la 22 km de punctul rutier de frontierǎ Borş. Aşezatǎ la o altitudine de 140 m, reşedinţa judeţului Bihor este unul dintre cele mai semnificative centre economice, sociale şi culturale a zonei. Localitatea suburbanǎ a Oradei, este cea mai cunoscutǎ staţiune balnearǎ din România, cu renume şi in afara graniţelor.

In 1221, apare cea mai veche mǎrturie a Bǎilor Felix intr-o Diplomǎ a Vaticanului fiind menţionate apele termale de lângǎ Cetatea Oradiei ca Termae Varadienses sau Bǎile Oradiei. Efectul tǎmǎduitor al bǎilor termale işi pune amprenta pe scrierile marelui umanist Nicolaus Olahus, care le aduce un omagiu in 1536.

Mai târziu, intre 1700 - 1721, Felix Heldres descoperǎ şi utilizeazǎ izvorul Felix, a cǎrui denumire s-a generalizat cu timpul pentru toatǎ staţiunea. In 1731 se face prima analizǎ a apelor termale şi ale proprietǎţii lor curative, unice, aşa cum le cunoaştem pânǎ astǎzi

Prima atestare despre staţiune dateazǎ din anul 1763 şi conţine notele unui medic privind construirea unui bazin pentru bǎi. În 1771, bazinul de lemn a fost transformat în bazin de piatrǎ ataşându-se şi cabine de bǎi. Prima clǎdire a fost construitǎ între 1766-1772. Staţiunea incepe sǎ se dezvolte dupǎ realizarea primului foraj modern de la Izvorul Principal in 1885.

Relieful, dispus in trepte descrescânde, de la est la vest, sub forma unui amfiteatru cu deschidere spre NV, este constituit dintr-o zonǎ montanǎ, in S-SE şi est, ce ocupǎ 24% din suprafaţa judeţului Bihor, o regiune deluroasǎ, combinatǎ cu depresiuni intracolinare in partea de mijloc (32%), şi una de câmpie in vest (44%). Unitǎţile montane sunt reprezentate prin prelungirile vestice ale Munţilor Bihor şi Vlǎdeasa din care se desprind trei culmi (Codru Moma, Pǎdurea Craiului şi Plopiş) ce pǎtrund ca nişte tentacule in aria colinarǎ, spre vest, inchinzând intre ele depresiunea Beiuş, pe cursul superior al Crişului Negru şi Depresiunea Vad Borod, pe cel al Crişului Repede. Zona Munţilor Bihor şi Pǎdurea Craiului se caracterizeazǎ prin extinse suprafeţe de eroziune, cu un grad inalt de netezime, ce contrasteazǎ cu relieful carstic, bine dezvoltat (doline, uvale, avenuri, peşteri, chei, lapiezuri, vǎi subterane etc), in regiunea Padiş – Cetǎţile Ponorului, Meziad, Vârtop, Vadu Crişului. Treapta intermediarǎ de relief cu altitudinea de 250-450 m, interpusǎ intre munte şi câmpie, este reprezentatǎ de dealurile piemontane Crişene – parte componentǎ a Dealurilor Vestice – alcǎtuite din culmi prelungi, seperate de vǎi largi cu lunci şi terase, in cadrul cǎrora se individualizeazǎ mai multe unitǎţi deluroase: Dealurile Viişoarei, Dealurile Barcǎului, Dealurile Oradei, Dealurile Pǎdurii Craiului, etc. Ansamblul unitǎţilor de câmpie, ce ocupǎ jumǎtatea de vest a judeţului Bihor aparţine Câmpiei de Vest, fiind rezultatul unui proces indelungat de acumulare şi eroziune prin divagarea reţelei hidrografice ce coboarǎ din zona montanǎ şi din cea deluroasǎ. Prezintǎ o netezime remarcabilǎ, cu uşoarǎ inclinare de la est spre vest. Subunitǎţile Câmpiei de Vest, cu extindere pe teritoriul judeţului Bihor sunt: pǎrţile de sud ale Câmpiei Carei şi Câmpiei Ierului, Câmpia Tǎşnadului, Câmpia Barcǎului, Câmpia Miersigului, Câmpia joasǎ a Crişurilor, partea de nord a Câmpiei Cernei ş.a.

Munţii Apuseni au resurse variate: minereuri de fier, cǎrbuni inferiori, minereuri complexe şi auroargintifere, mercur, molibden, bauxitǎ, roci de construcţie, pǎşuni, pǎduri, hidroenergie, ape termale şi un potential turistic deosebit.

In ceea ce priveşte solurile, in zonǎ predominǎ cambisolurile (soluri brune şi brune acide) pe cea mai mare intindere, in depresiuni apar şi soluri argiloiluviale, iar la mari inǎlţimi (peste 1.600m) apar şi spodosoluri.

1.2. Clima

Aşezatǎ in Câmpia Crişurilor la o altitudine de 140 m, staţiunea are un climat temperat-continental moderat, cu influenţe ale circulaţiei maselor de aer vestice, care transportǎ un aer umed. Valorile parametrilor meteorologici sunt influenţate şi de creşterea treptatǎ a altitudinii reliefului de la Vest la Est. Astfel, temperatura medie anualǎ descreşte de la 10,5oC in câmpie, la 8-10oC in zona deluroasǎ şi a munţilor cu altitudini mici şi la 2-4oC pe culmile montane inalte din Est. In arealul judeţului Bihor temperatura maximǎ absolutǎ (40,2oC) a fost inregistratǎ la Vaşcǎu (15 august 1952), iar temperatura minimǎ absolutǎ (-30oC) la Beiuş (24 ianuarie 1942). Cantitatea de precipitaţii prezintǎ variaţii anuale, anotimpuale şi lunare, in raport cu etajarea unitǎţilor de relief, atingând valori medii anuale de 600 mm in câmpie, 700-1000 mm in regiunile deluroase şi peste 1400 mm pe treptele inalte de relief. Direcţia predominantǎ a vânturilor denotǎ o frecvenţǎ accentuatǎ a circulaţiei aerului dinspre Sud (28,1%), Nord(8,6%) şi Vest (3,6,%), viteza medie anualǎ a acestora variind intre 7,5 şi 7,7 m/s.