Băile Olănești

1. LOCALIZAREA ŞI CARACTERIZAREA STAŢIUNII

1.1. Istoric

TUDOR VLADIMIRESCU- CAROL DAVILA- PETRACHE POENARU

Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.

Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi.

În privinţa denumirii localităţii Olăneşt, părerile sunt împărţite. Unele izvoare sustin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de parere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retragea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri fideli şi astfel s-a răspândit vestea efectului tămăduitor al apelor miraculoase în Ţara Românească

Primele analize ale acestor ape au fost făcute de dr. Karl Friedrich Siller în anul 1830 ceea ce a determinat creşterea numărului de beneficiari ai tratamentului de aici. În anul 1853-1854 se face a doua analiză de catre Petrache Poenaru, iar mai târziu , de profesorul de chimie Alexe Marin.

În urma cererii generalului dr. Carol Davila, care vizitase staţiunea împreuna cu elevii şcolii de medicina din Bucuresti, în anul 1869, d-rul chimist Bernath Lendway face o nouă analiză a izvoarelor şi comunică rezultatul în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegramă în care îşi manifesta surprinderea şi încantarea, numind apele ca fiind “de natură extraordinară“.

În anul 1873 apele minerale de la Olăneşti sunt trimise la Expozitia din Viena, unde sunt din nou examinate, obţinând Medalia de Aur.

Însă anul 1895 va aduce staţiunii uitarea pentru aproape 30 de ani. În acest an fatidic, o rupere de nori provoacă mari torente de apă care astupă izvoarele. Acestea vor fi regăsite şi destupate după primul război mondial, recaptate, iar staţiunii i se dă o nouă viaţă. S-au făcut noi amenajeri hoteliere, s-au amenajat izvoarele şi s-a construit un pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă, s-au făcut analizarea izvoarelor noi descoperite, cel mai important şi totodată renumit izvorul nr.24 (descoperit prin anii 1950). Se spune că staţiunea are treizeci de „vene” ale sale care sunt raţiunea existenţei sale.

Ca urmare a renumelui dobândit de apele minerale de aici, în 1905 la Olăneştii a început construcţia unui sanatoriu numit "Hotelul Băilor".

În 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale în mai multe categorii după compozitia chimică şi actiunea lor asupra organismului:

-14 izvoare iodurate

-6 izvoare sulfurate si clorurat sodice

-4 izvoare cu ape diuretice

-1 izvor bicarbonat, cu emanaţii abundente de gaze

-2 izvoare purgative

-2 izvoare feruginoase

-2 izvoare având compozitie mixtă.

După lucrările chimice, analitice, comparatice, apele minerale de la Olăneşti, s-au comparat cu mai multe surse străine şi s-a constatat că studiile geologice şi hidrologice efectuate de dr.Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca şi analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca în anul 1922 să poată începe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 surse de ape minerale distribuite în 4 zone: Valea Olăneşti ( izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30); Valea Tisei(izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18); Valea Buduroiu şi Valea Ripuroasa.. Acţiunea a beneficiat şi de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializată în astfel de lucrări.

1.2. Așezare geografică

Localitatea Băile Olanesti este situata in partea central – sudica a tarii, la intersecţia paralelei de 45013’15’’ latitudine nordica cu meridianul de 24013’15’’ longitudine estica, la o altitudine medie de 450 m.

In cadrul Subcarpaţilor Getici, oraşul Băile Olanesti se afla in partea central nordica in Depresiunea Olanesti. Aceasta împreuna cu Depresiunea Muiereasca si Depresiunea Bistriţa – Costeşti formează şirul de depresiuni subcarpatice interne ce se desfăşoară intre Valea Oltului si Valea Bistriţei.

Limita nordica a depresiunii este data de abruptul (peste 600 m) pronunţat al crestelor de calcar ale Munţilor Căpăţânii: Candoaia, Stogul, Căprăreaţa, Bila, Vânturariţa, Gera, Vioreanu.

Spre est culmea se continua cu o creasta prelunga si puternic fragmentata a Sturului – Olanesti, pana la izvorul pârâului Muiereasca (respectiv izvorul Moristiţa Mica si Moristiţa Mare).

Limita vestica se situează intre Valea Bistriţei si Valea Otăsăului (afluent pe stânga al Bistriţei).

Limita sudica nu este prea evidenta. Trecerea din regiunea Olanesti – Cheia in aria cutelor subcarpatice se face pe nesimţite. Limita sudica poate fi trasata pe o linie ce pleacă de pe Olt (de la nord de Bujoreni), trece pe la nord de Păuşeşti – Măglaşi, Bărbăteşti si se continua spre vest printre zona depresionara si zona cutata.

Localitatea Băile Olanesti se întinde de o parte si de alta a Văii Olanesti si a altor afluenţi ai acestuia (dintre care si Valea Cheii).

Oraşul aparţine de judeţul Vâlcea, la 18 km. de oraşul reşedinţa – Rm. Vâlcea si are ca vecini in nord – est localitatea Brezoi, in nord comuna Malaia, in vest localitatea Costeşti, in sud – vest comunele Stoeneşti si Bărbăteşti, in sud comuna Păuşeşti – Măglaşi, in est comuna Muiereasca si localitatea Călimăneşti.