Băile Olănești

LOCALIZAREA ŞI CARACTERIZAREA STAŢIUNII.

Oraşul Olăneşti este relativ nou, aici neaflându-se terme romane sau altceva care să ducă la concluzia că este o aşezare veche (nu acelaşi lucru se poate spune de localitatea acum componentă, Olăneşti - sat).

Staţiunea este situată în nord-estul Olteniei, pe valea valea Tisei (cunoscută mai mult sub denumirea de râul Olăneşti) l afluent al Oltului la o distanţă de 18 km. de Râmnicu Vâlcea şi la o altitudine de 450 m, într-o zonă colinară cu păduri de foioase. Spre nord şi vest este închisă de crestele calcaroase ale masivului Capăţânei: Candoaia (1494 m), Stogul (1494m), Caprăreasa (1799 m), Vanturarita (1873 m) şi Gera (1885m).

Distanţele staţiunii faţă de principalele oraşe sunt: faţă de Râmnicu Vâlcea 18 km, de la Bucuresti la Baile Olanesti se parcurge o distanta de 188 km, de la Sibiu la Baile Olanesti o distanta de 107 km, de la Pitesti la Baile Olanesti o distanta de 65 km.

Staţiunea Băile Olăneşti este una dintre puţinele localităţi din ţară care întruneşte în chip armonios doi factori naturali de cură: factorul climatic şi topoclimatic local, şi factorul hidromineral constituit din apele minerale.

Staţiune Băile Olăneşti ocupă primul loc printre staţiunile balneoclimaterice din Romania în ceea ce priveşte numarul de izvoare, debitul total zilnic al acestora, ca şi varietatea compoziţiei şi a concentraţiei apelor minerale. În staţiune se găsesc peste 35 surse hidrominerale, atât ca izvoare naturale, cât şi ca rezultat al unor lucrări de foraje şi miniere (puţuri şi galerii). Un numar de 15 izvoare minerale sunt captate pentru cura internă. Două izvoare minerale şi patru sonde cu apă minerală sunt folosite pentru cura externă (balneaţie).

1. ISTORIC.

TUDOR VLADIMIRESCU- CAROL DAVILA- PETRACHE POENARU

Prima atestare documentară a localităţii Băile Olăneşti datează din 19 iulie 1527.

Apele minerale de la Olăneşti sunt menţionate prima dată într-un hrisov din 1760 şi sunt numite ape tămăduitoare, acestea aflându-se pe moşia clucerului Toma Olănescu care construieşte primele camere de băi.

În privinţa denumirii localităţii Olăneşt, părerile sunt împărţite. Unele izvoare sustin că numele staţiunii provine de la cavalerii armatei austriece. Aceştia se numeau "olane", respectiv "ulani". Alţii sunt de parere că numele se datorează în mare parte boierilor locului, cum ar fi Toma Olănescu. Vestea efectului tămăduitor a fost întărită chiar de conducătorul revoluţiei din 1821, Tudor Vladimirescu, care se retragea aici, pe moşia Olăneştilor împreună cu grupul său de boieri fideli şi astfel s-a răspândit vestea efectului tămăduitor al apelor miraculoase în Ţara Românească

Primele analize ale acestor ape au fost făcute de dr. Karl Friedrich Siller în anul 1830 ceea ce a determinat creşterea numărului de beneficiari ai tratamentului de aici. În anul 1853-1854 se face a doua analiză de catre Petrache Poenaru, iar mai târziu , de profesorul de chimie Alexe Marin.

În urma cererii generalului dr. Carol Davila, care vizitase staţiunea împreuna cu elevii şcolii de medicina din Bucuresti, în anul 1869, d-rul chimist Bernath Lendway face o nouă analiză a izvoarelor şi comunică rezultatul în ziua de 14 iunie 1869 printr-o telegramă în care îşi manifesta surprinderea şi încantarea, numind apele ca fiind “de natură extraordinară“.

În anul 1873 apele minerale de la Olăneşti sunt trimise la Expozitia din Viena, unde sunt din nou examinate, obţinând Medalia de Aur.

Însă anul 1895 va aduce staţiunii uitarea pentru aproape 30 de ani. În acest an fatidic, o rupere de nori provoacă mari torente de apă care astupă izvoarele. Acestea vor fi regăsite şi destupate după primul război mondial, recaptate, iar staţiunii i se dă o nouă viaţă. S-au făcut noi amenajeri hoteliere, s-au amenajat izvoarele şi s-a construit un pavilion de băi minerale cu apă sulfuroasă, s-au făcut analizarea izvoarelor noi descoperite, cel mai important şi totodată renumit izvorul nr.24 (descoperit prin anii 1950). Se spune că staţiunea are treizeci de „vene” ale sale care sunt raţiunea existenţei sale.

Ca urmare a renumelui dobândit de apele minerale de aici, în 1905 la Olăneştii a început construcţia unui sanatoriu numit "Hotelul Băilor".

În 1910 dr. Ion Puturianu a grupat izvoarele minerale în mai multe categorii după compozitia chimică şi actiunea lor asupra organismului:

-14 izvoare iodurate

-6 izvoare sulfurate si clorurat sodice

-4 izvoare cu ape diuretice

-1 izvor bicarbonat, cu emanaţii abundente de gaze

-2 izvoare purgative

-2 izvoare feruginoase

-2 izvoare având compozitie mixtă.

După lucrările chimice, analitice, comparatice, apele minerale de la Olăneşti, s-au comparat cu mai multe surse străine şi s-a constatat că studiile geologice şi hidrologice efectuate de dr.Knott, inspector general al apelor minerale din Austria, ca şi analizele chimice ale tuturor izvoarelor minerale facute de prof. Krizan de la Institutul Chimic din Praga au permis ca în anul 1922 să poată începe captarea, dupa cele mai noi tehnici ale vremii, a 22 surse de ape minerale distribuite în 4 zone: Valea Olăneşti ( izvoare minerale nr: 1, 2, 3, 4, 5, 19, 20, 24, 30); Valea Tisei(izvoare minerale nr: 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17,18); Valea Buduroiu şi Valea Ripuroasa.. Acţiunea a beneficiat şi de sprijinul casei Rumpel A.G. din Viena, specializată în astfel de lucrări