Bursele internaționale

INTRODUCERE

Aparitia si formarea burselor de marfuri este rezultatul procesului evolutiv firesc care a început în urma cu aproximativ 2000 de ani în Grecia si Roma Antica si continua si astazi. Daca ar fi sa alegem oricare din produsele tranzactionate azi la bursa si am încerca sa-i traversam evolutia pe piata de-a lungul istoriei, am gasi ca acesta a trecut prin cinci faze distincte: oferirea ca dar, schimbul de marfa (barter), contractul cu plata si livrare imediata (spot), contractul cu plata si livrare ulterioara stabilirii pretului (forward) si contractul la termen (futures si options).

Darul si schimbul de marfa dateaza de la începutul civilizatiei. A treia faza, contractul spot, poate fi considerata ca adevaratul început al pietelor de marfa organizate.

Pâna în anul 1600 comertul în Europa si Asia nu a fost destul de intens pentru a permite sustinerea activitatii comerciantilor locali sau a pietelor locale. Periodic, târgurile serveau ca piete de desfacere pentru arii geografice întinse. Aceste târguri au fost organizate la început de comerciantii ambulanti care schimbau marfurile lor locale pe marfuri exotice aduse din tinuturi îndepartate. Banii erau putini si majoritatea tranzactiilor se faceau prin simplu schimb. Acest tip de târg era des organizat în Grecia Antica, în timpul Imperiului Roman, dar si în China.

Treptat, a aparut o retea de târguri specializate si bine organizate. Existau reguli precise care stabileau unde, când si cum pot vinde comerciantii, în functie de tipul de marfa oferit. S-a introdus interdictia contractarii în afara acestor târguri, pentru a preveni acumularea unei cantitati mari de marfa care ar fi permis ulterior controlul pretului.

Cu timpul, s-au constituit asociatii de comert care reprezentau interesele noii clase de comercianti. Disputele din afaceri erau solutionate în tribunale special înfiintate, prin aplicarea codului comerciantului.

Odata cu cresterea numarului de tranzactii s-a introdus ca mijloc de schimb „scrisoarea de târg". Aceste scrisori permiteau amânarea platii unei marfi, deci o extindere a creditului. Comerciantii aveau posibilitatea sa circule din târg în târg reglând platile prin anularea debitelor sau creditelor cu scrisori de târg, platind la sfârsit eventualele datorii ramase, în bani. Asa a aparut piata spot (cash). Adesea, comerciantii prezentau esantioane din marfa lor, urmând ca plata - în bani sau cu scrisoare - sa se faca numai atunci când titlul trecea la cumparator.

Se considera ca radacinile comertului la termen se afla în sistemul de târguri medievale japoneze, care a permis Japoniei sa dezvolte si sa organizeze piata la termen începând cu anul 1697, cu aproape un secol si jumatate înaintea SUA

Denumirea de „bursa" provine de la orasul Bruges, unde aceste adunari se tineau la Hotel des Bourses, numit asa dupa un senior din vechea si nobila familie van den Boursen care îl construise si pe al carui frontispiciu erau sculptate în piatra trei pungi (fr. bourse). Aici se întâlneau bancherii si negustorii pentru a negocia bani, metale pretioase, hârtii de valoare si marfuri..

BURSA: DEFINITIE, PREMISE SI TRASATURI CARACTERISTICE

Pornind de la limbajul comun, denumirea de bursa reprezinta o alocatie, iar din punct de vedere etimologic aceasta denumire provine din grecesc “bursa” semnificând saculet cu bani.

Din punct de vedere economic, bursa reprezinta o piata unde au loc tranzactii bursiere dupa o anumita procedura reglementata.

Schimburile, tranzactiile se cunosc din cele mai vechi timpuri si se efectuau, la început, sub forma de troc. Ulterior, regele Lidiei din Asia Mica a înlocuit trocul traditional printr-un schimb de marfuri contra unor piese din argint si aur.

În Mesopotamia apare pentru prima data sistemul de împrumut cu dobânda, la care apelau cei ce doreau sa dezvolte o activitate comerciala.

Câteva secole mai târziu, în Roma antica, apare categoria de publicani reprezentând comerciantii abilitati de catre senat ce aveau exclusivitate în colectarea impozitelor, aprovizionarea armatei, etc. Acestia întemeiau societati în comandita pe actiuni numite societati publicanorum, iar actiunile acestor societati se negociau în bazilici construite special în acest scop. Cei ce se ocupau de vânzarea acestor actiuni se numeau argentari.

La aproximativ 1000 de ani dupa prabusirea Imperiului Roman, aceasta activitate de schimb apare la genovezi si la armatorii si comerciantii venetieni care, pe durata unei calatorii, constituiau societati pe actiuni ce se dizolvau la sfârsit prin separarea partilor cu care fiecare a contribuit.

Începând cu secolul XIV, în Franta, printr-o ordonanta a lui Filip cel Frumos este data prima reglementare cu privire la schimbul organizat într-un anumit loc bine stabilit, schimbul realizându-se prin negocieri pe Podul cel Mare.

Tot în secolul 14, la Brouge negustorii veniti din îndepartatele Indii îsi negociau marfurile într-un han la familiei Van der Boursen care avea pe frontispiciu 3 saculeti, de unde si denumirea de “bursa”.

În continuare, dezvoltarea activitatii economice a determinat aparitia în 1792 a primei burse în America la New York unde se negociau actiuni ce se derulau sub un platan în fata unei cladiri din Wall Street.

În mai 1792 se semneaza documentul “Barter Wood Agreement”.

În 1848 apare Bursa de la Chicago la intersectia celor doua mari drumuri ce întretaiau America.