Cererea turistică - Delta Dunării

Ca parte componentă a pieței, cererea, în sens generic, reprezintă ,,dorința pentru un anumit produs, dublată de posibilitatea și decizia de a-l cumpăra “ . Astfel, ea este expresia unei nevoi determinate de psihologia omului și condițiile existenței sale sociale, răspunde unei aspirații către anumite lucruri, susținute de posibilitatea de cumpărare, dar și de voința de achiziționare a lucrurilor respective.

O altă abordare a cererii turistice beneficiază și de definiții proprii care reflectă cu mai multă fidelitate specificitatea acestui domeniu. Astfel, numeroși autori se aliniază punctului de vedere exprimat de Robert Lanquar , potrivit căruia cererea turistică este ,,aceea a persoanelor care se deplasează periodic și temporar, în afara reședinței obișnuite pentru alte motive decât pentru a munci sau pentru a îndeplini o activitate remunerată.”

O altă categorie ce necesită clarificări teoretice este consumul turistic. Acesta ca expresie a cererii efective, a cererii care s-a întâlnit cu oferta, reprezintă ansamblul cheltuielilor făcute de subiecții cererii pentru cumpărarea de bunuri și servicii cu motivație turistică . Astfel definit, consumul este rezultatul interacțiunii dintre cerere și ofertă ; el are caracteristicile unui indicator agregat, iar exprimarea sa în termini monetari evidențiază că volumul său depinde de nivelul veniturilor consumatorilor și prețurile produselor turistice.

Față de raportul dintre cele două categorii cererea și consumul turistic putem spune astfel: consumul turistic are o sferă de cuprindere mai mare decât cererea, întrucât și în domeniul turismului se poate vorbi de autoconsum - atunci când vacanțele sunt petrecute în reședințele secundare sau în vizite la rude și prieteni - dupa cum există și consumuri turistice subvencționate, suportate din fondurile pentru protecție socială (vacanțe pentru pensionari, elevi și studenți, membri de sindicat etc.); față de ofertă, consumul turistic are o sferă mai restrânsă fiind echivalent cu productia.(vezi figura 1.)

Fig.1.Raporturile consumuluituristic cu cererea, oferta și producția.

De asemenea, cererea se formează la locul de reședință al turistului (în țara sa de origine), fiind determintă de carcateristicile economico - sociale ale zonei respective și migrează spre locul ofertei, în timp ce consumul se manifestă în cadrul bazinului ofertei și depinde, în egală măsură, de particularitățile ofertei și cererii .

Rezultă că între cererea și consumul turistic există multe puncte comune, referitoare, mai ales, la conținut și determinați, dar și multe deosebiri, motive pentru care ele pot fi, la fel de bine abordate distinct sau în unitate organică.

Cererea și consumul turistic prezintă o serie de trăsături proprii care sunt :

- dinamism accentuat - ele evoluează sub influența unei multitudini de factori de natură economică, socială, demografică, psihologică, politică etc.

- Necesități specifice, cererea turistică poziționată în ierarhia nevoilor de consum, în categoria celor superioare uneori de lux ( după ordonarea facuta de E.Engel) sau a necesităților sociale sau a celor privind un anumit status (potrivit ierarhizarii sugerate de piramida lui Maslow).

- complexitate și eterogenitate; cererea și consumul turistic cunosc o diversitate de forme, de exprimare, fie ca rezultat al varietății segmentelor de consumatori și diversității gusturilor acestora.

- concentrarea care poate fi : în timp (sub forma sezonalității) în spațiu ( generând formarea și manifestarea fluxurilor turistice) și în motivație.

Turismul în Delta Dunării privit ca fenomen sau exprimat sub forma cererii și consumului înregistrează în evoluția sa o serie de fluctuații; unele au caracter continuu, structural, fiind provocate de dinamica unor factori naturali sau de schimbări rapide și spectaculoase în domeniul tehnicii.

Turiștii în general preferă sezonul estival pentru vacanțe prelungite dar și perioadele de extrasezon pentru weekend-uri sau programe de pescuit și vânătoare. Oscilațiile sezoniere ale activității turistice sunt cele determinate în principal de condițiile de realizare a echilibrului ofertă - cerere și se caracterizează printr-o mare concentrare a fluxurilor de turiști în special în sezonul estival, în celelalte remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a sosirilor de turiști (decembrie, februarie, ianuarie).

În ceea ce privește activitatea turistică, sezonalitatea se reflectă pe de o parte în utilizarea incompletă a bazei materiale și a forței de muncă, influențând negativ costurile serviciilor turistice și calitatea acestora, iar pe de altă parte în nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor, afectând, pe termen lung frecvența calătoriilor.

În privința coeficientului de intensitate a traficului determinat ca raport între sosirile de turiști din momentele de maxim și din cele de minim, situația se prezintă astfel:

- lunile cu cea mai intensă activitate sunt iulie și august, iar lunile cu cea mai redusă cerere sunt ianuarie și februarie atât pentru circulația internă cât și pentru cea internațională.

- raportul dintre cele doua momente (coeficientul de intensitate a traficului ) ia valori cuprinse între 2,3 - 2,5

Printre cele mai eficiente mijloace aflate la îndemana organizatorilor de turism din Delta Dunării pentru reducerea sezonalitătii se numără :

o dezvoltarea și diversificarea ofertei de programe și servicii;

o practicarea unor prețuri diferențiate pe pachetele de servicii în funcție de sezon și acordarea de facilități;

o intensificarea eforturilor promoționale;

o etalarea vacanțelor .

Astfel, prin atragerea în circuitul turistic de noi zone prin amenajari de pontoane dormitor cu confort îmbunătățit și locuințe plutitoare care să valorifice cele mai atractive zone din