Coliba Haiducilor Brasov

Imagine preview
(8/10 din 2 voturi)

Acest proiect trateaza Coliba Haiducilor Brasov.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 35 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Turism

Extras din document

Posibilitatea de a alege este unul dintre atributele societăţii moderne. Racordându-se la cerinţele actuale, industria serviciilor de restauraţie ţine să se diversifice permanent, pentru a oferi o gamă variată de localuri, meniuri, preţuri, facilităţi, conform aşteptărilor, cerinţelor, gusturilor, preferinţelor şi posibilităţilor diferitelor categorii de clienţi.Istoria dezvoltării industriei de restauraţie prezintă o evoluţie complicată, lentă, dar sigură. Primele atestări ale ospitalităţii datează din antichitate şi sunt legate de activizarea comerţului şi a călătoriilor, care au făcut necesară existenţa

unor localuri pentru cazarea călătorilor.

În Evul Mediu, odată cu crearea ghildei profesionale a bucătarilor, ospitalitatea a început să se contureze mai bine. Multe dintre valorile instaurate în industria de restauraţie de la iniţierea acesteia au rămas actuale şi în ziua de azi (deservirea amicală, crearea unei atmosfere plăcute şi un meniu bogat). Primele instituţii care ofereau mese şi adăpost au apărut în Orientul Mijlociu, fiind construite de-a lungul drumurilor caravanelor şi erau numite caravanserai - hanuri cu curţi mari pentru opriri peste noapte. Alte unităţi care ofereau mese şi adăpost erau poştele.

În Europa Medievală de Vest, mănăstirile, castelele şi casele de vacanţă ale lorzilor, de asemenea, ofereau servicii de ospitalitate călătorilor. Acestea au cunoscut un declin spre mijlocul sec. XVI. Aproximativ în acelaşi timp, Henry VIII a dizolvat mănăstirile. Aceste două evenimente au dat un impuls dezvoltării unităţilor de restauraţie comerciale şi prin decret regal hanurile au fost clasificate şi licenţiate.

În sec. XVI au apărut două băuturi exotice – ceaiul şi cafeaua. Cafenelele au devenit cele mai populare localuri pentru comunicare şi au contribuit la revitalizarea vechiului continent. Revoluţia franceză a contribuit şi ea la dezvoltarea artei culinare. În a doua jumătate a sec. XVIII călătoria cu trăsura şi caii a dus la intensificarea comerţului şi a industriei. Hanurile erau unităţi de o importanţă majoră în oraşele mari. Secolul XIX a adus cu sine apariţia meniurilor a-la-carte, perfecţionarea alimentaţiei

publice, descoperirea metodei conservării alimentelor şi apariţia culturii de a merge în restaurante cu diverse ocazii.

În sec. XX s-a intensificat dezvoltarea industriei de ospitalitate. Hotelurile şi restaurantele erau necesare în oraşe mari pentru oameni de afaceri, precum şi în centre de odihnă şi agrement. Au început să apară lanţuri mari hoteliere şi de restaurante, cu reprezentanţe în capitalele ţărilor lumii.

Aceste iniţiative au avut un impact semnificativ asupra economiilor ţărilor în curs de dezvoltare, prin crearea locurilor de muncă şi atragerea turiştilor în ţară. Lumea modernă, caracterizată printr-o dezvoltare intensă a tehnicii şi a ştiinţei, a oferitnumeroase posibilităţi de perfecţionare a industriei serviciilor de restauraţie şi de apariţie a unor noi metode şi posibilităţi de satisfacere a aşteptărilor clienţilor.

Odata cu creşterea numărului populaţiei, ridicarea nivelului veniturilor, creşterea duratei timpului liber, urbanizarea şi democratizarea, se impune necesitatea pregătirii şi perfecţionării unor manageri care ar reacţiona prompt şi corect la condiţiile schimbătoare ale pieţei. O administrare profitabilă a restaurantelor necesită nu numai o cunoaştere a operaţiunilor şi a procesului tehnologic din cadrul acestora, ci şi a celor mai moderne şi mai noi concepte şi tehnici de management. Într-un restaurant toate aspectele afacerii (marketing, standarde operaţionale şi buget, rentabilitatea preparatelor culinare şi a băuturilor, politica de preţuri şi controlul) urmază a fi combinate într-un mod dinamic şi orientate spre profit. Oferta unor produse şi servicii competitive, de o calitate înaltă, conform cerinţelor pieţei a devenit imperativă pentru restauratori.

Prezentul proiect cuprinde in capitolele sale prezentarea turistica din punct de vedere al importantei promovarii restaurantului “Coliba haiducilor” din Poiana Brasov.

CAPITOLUL I ACTIVITATEA DE RESTAURATIE

1.1 Notiuni, concepte, definitii

Industria de restauraţie reprezintă o ramură complexă a unei economii naţionale, fiind generatoare de locuri de muncă, produse oferite şi servicii prestate populaţiei, de contribuţii la bugetul de stat, precum şi fiind un susţinător al turismului receptor şi promotor al imaginii ţării.

Un management profitabil şi competent al restaurantelor presupune nu doar o cunoaştere bună a operaţiilor din cadrul unităţii, ci şi a celor mai moderne concepte şi tehnici de management.

Managementul contemporan reprezintă o reflectare a realizărilor progresului tehnico-ştiinţific, a specificului raporturilor sociale şi de muncă ale societăţii.

“Alimentaţia publică/alimentaţia/restauraţia cuprinde întreaga producţie şi distribuţie de mâncare şi băuturi, respectiv, după caz, pregătirea preparatelor culinare şi a produselor de patiserie-cofetărie, aprovizionarea cu mărfuri, consumul produselor pe loc sau în afara unităţilor, cât şi crearea unei ambianţe favorabile destinderii şi recreării clienţilor”. Statisticile confirmă, din acest punct de vedere, că “astăzi, în lume, fiecare a treia masă se ia în afara domiciliului”. Este de la sine înţeles că în afara motivaţiilor turistice sau colaterale acestora, restauraţia este motivată şi de alte patru funcţii ale consumului în unităţi de alimentaţie, respectiv cea de:

- hrănire;

- loisir;

- convivialitate;

- afaceri;

Este evident că alimentaţia publică se încadrează în sfera generală a serviciilor, definite ca orice activitate sau avantaj pe care o parte îl oferă alteia şi care are în esenţă un caracter intangibil, neavând drept rezultat transferul proprietăţii asupra vreunui obiect5.

În consecinţă activitatea de restauraţie este marcată de cele cinci caracteristici principale ale serviciilor, dintre care două sunt menţionate chiar în definiţie: intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea (eterogenitatea), perisabilitatea (non-durabilitatea) şi absenţa proprietăţii

În literatura de specialitate întâlnim o serie de definiţii şi abordări ale restauraţiei:

- Structurile de primire în cazul serviciilor de alimentaţie înglobează orice construcţie şi

- amenajare destinată, prin proiectare şi execuţie, servirii mesei, împreună cu serviciile

- specifice aferente.

- Restaurantul este localul public care îmbină activitatea de producţie cu cea de servire, punând la dispoziţia clienţilor o gamă vastă de preparate culinare, preparate de cofetăriepatiserie, băuturi şi unele produse pentru fumători.

- Restauraţie - cuvânt recent, utilizat tot mai frecvent în literatura de specialitate în locul sintagmei alimentaţie publică, pentru domeniul de activitate cuprinzând producţia

culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora, precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitatea desfăşurată în cadrul unor unităţi economice

Fisiere in arhiva (1):

  • Coliba Haiducilor Brasov.doc