Competitivitatea Agenției de Turism în Mediul de Afaceri

1.Argument

În perioada actuală, întreprinderea turistică îşi desfăşoară activitatea într-un mediu concurenţial intern si extern deosebit de puternic. Confruntarea pe diferite pieţe este deosebit de dură iar competiţia trebuie privită la dimensiunile sale reale, fără a avea o viziune prea optimistă, întrucât numai în modul acesta se vor putea lua toate măsurile ce se impun pentru a asigura securitatea şi dezvoltarea firmelor, indiferent de sectorul de activitate. Orice agent economic îşi doreşte să producă cât mai multe produse/servicii turistice pe care să le comercializeze si astfel să câstige, să se dezvolte. Însă, pentru a se impune pe o piaţă concurentială, agentul economic trebuie să obţina produse/servicii competitive care să se vândă în cantitaţi cel puţin comparabile cu celelalte produse/servicii concurente.

Problema competitivităţii este una actuală, care trebuie abordată nu numai la nivel microeconomic, dar si macroeconomic, deoarece, în prezent,se manifestă o lipsă de competitivitate a produselor/serviciilor româneşti atât pe piaţa internă cât si pe cea externă si în consecinţa a economiei naţionale.

Competitivitatea sugerează siguranţă, eficienţă, calitate, productivitate ridicată, adaptabilitate, reuşită, management modern, produse superioare, costuri scăzute. Forţa competitivă a unei firme rezidă în avantajele competitive si în competenţele distinctive pe care le posedă în raport cu alte firme concurente. Pentru a considera o firma competitivă este necesar sa se efectueze o analiză riguroasa atât a firmei respective cât si a mediului de activitate a acesteia.

Competitivitatea unei firme constă in capacitatea sa de a-şi mări veniturile ca urmare a creşterii vânzărilor si/sau marjelor de profit pe pieţele in care concurează cu scopul de a câstiga poziţii cât mai bune pe acestea sau de a-şi apăra poziţiile deţinute.

Definită ca fiind „gradul în care o naţiune, în condiţii de piaţă liberă şi onestă, poate să producă bunuri şi servicii care să treacă proba pieţelor internaţionale, reuşind în acelaşi timp să menţină şi să sporească venitul real al cetăţenilor săi”, competitivitatea este deci o provocare care se aplică nu numai în cazul naţiunilor ci şi al tuturor regiunilor şi oraşelor/staţiunilor din lume.

O întreprindere este competitivă pe o anumită piaţă atunci când reuşeşte să obţină anumiţi indicatori economici: cifra de afaceri, profit, segment de piaţă compa-rabili sau superiori celor ai altor întreprinderi concurente, ce acţionează pe aceeaşi piaţă.

Competitivitatea este o noţiune complexă fiind influenţată, în mare măsură, de capacitatea de a înţelege şi de a se adapta cât mai corect la lumea care o înconjoară. Ea poate fi privită atât global cât şi la nivelul fiecărei componente.

Astfel, specialiştii au evidenţiat faptul că, competitivitatea globală a unei firme este determinată de competitivitatea fiecăreia dintre următoarel componente/categorii de competitivitate: globală, financiară, comercială, umană, managerială, tehnică, organizaţională.

În prezent, turismul românesc, ca si cel mondial este caracterizat printr-o puternică concurenţă între destinaţii. Din punct de vedere economic noţiunea de competitivitate în turism este definită ca fiind capacitatea de a face faţă unei concurenţe într-o manieră eficace şi rentabilă pe piaţă.

Astfel, destinaţiile (staţiunile sau însăşi ţările) au din ce în ce mai mult nevoie de un nou model de politică turistică care să le influenţeze poziţia concurenţială în actualele condiţii de concurenţă.

Asigurarea competitivităţii produselor turistice reprezintă chintesenţa procesului de realizare a competitivităţii în turism. Aceasta este atât rezultanta competitivităţii prestatorilor direcţi implicaţi în producerea serviciilor turistice incluse în pachet, cât şi a celorlalţi determinanţi care-şi pun amprenta asupra competitivităţii destinaţiei turistice.Un produs/serviciu este competitiv atunci când are capacitatea de a se impune pe o anumită piaţă, de a se vinde în cantităţi mari, comparabile, eventual cu cele ale produselor sau serviciilor similare realizate şi vândute de concurenţi.

Ca urmare, conceperea produsului turistic nu se rezumă numai la combinarea în variante multiple a celor două categorii de elemente: resurse şi servicii turistice ci presupune un anumit concept despre produs. Punctul de plecare în definirea conceptului de produs trebuie să fie o foarte bună cunoaştere a segmentului de clientelă vizat sub aspectul: motivaţiilor, aşteptărilor, nevoilor ce trebuie satisfăcute, preferinţelor, posibilităţilor materiale ş.a. În acelaşi timp, este necesară selecţia şi includerea în produs a acelor elemente care răspund cel mai bine cererii, asigură unitatea/omogenitatea produsului şi reuşesc să-l diferenţieze în raport cu produsele concurenţei.

2.Evaluarea factorilor externi ai agenţiilor de turism

Principalii factori de influenţă implicaţi în modelarea structurii organizatorice a unei agenţii de turism pot fi grupaţi în două categorii:

• factori endogeni - interni, care ţin de firmă şi pot fi mai uşor de controlat;

• factori exogeni - din afara firmei, factori externi, mai greu de controlat.

În categoria factorilor endogeni se încadrează:

Obiectivele majore ale firmei

În funcţie de acest factor agenţia îşi va structura activitatea în mai multe sau mai puţine compartimente, birouri sau servicii. Acest factor acţionează în strânsă legă-tură cu obiectul de activitate al agenţiei.

Resursele firmei

Fie că este vorba de resursele materiale, umane sau cele financiare, volumul, structura şi calitatea acestora influenţează nu numai desfăşurarea activităţii unei agenţii de turism, ci şi modul de structurare a acesteia.Dimensiunea agenţiei, dată de numărul de angajaţi, dar şi de gama de servicii oferite, îşi pune amprenta asupra structurii organizatorice.