Comuna Farcașa - prezentarea orizontului local

Comuna Fărcașa este poziţonată pe paralela de 47º17´ latitudine nordică şi pe meridianul de 25º83´ longitudine estică, situată în nord-vesul judeţului Neamţ.

Comuna Fărcașa, este situată în bazinul râului Bistrița (pe Valea Bistriței), între Poiana Teiului și Vatra Dornei, într-o zonă predominant muntoasă (între m-tii Bistriței si m-tii Stânișoarei)

Satul de resedinţă al comunei Fărcașa numind-se tot Fărcașa, se află la o distantă de aproximativ 85 km de muncipiul Piatra Neamţ, reședința de judeţ, la 48 km de orașul Bicaz, la 65 Km de Târgu Neamţ si 74 Km Vatra Dornei.

Din Fărcasa spre aceste localităti se poate ajunge doar pe cale rutieră, pornind de pe soseaua natională 17B. Toate cursele de transport auto în comun care circulă de la Piatra Neamt spre Vatra Dornei trec prin localitatea noastră

Comuna Fărcașa se învecinează la N cu comuna Borca, la E cu comuna Pipirig, iar la S-E cu comuna Poiana Teiului.

(http://www.comune.ro/?/judet/ijud30/) http://culumeainspate.wordpress.com/ poze

Istoricul cercetarilor privind teritoriul

Pe teritoriul actual al comunei au trăit strămoşii noştri geto-dacii care au găsit locuri prielnice pentru locuit şi procurarea hranei necesare.

În Evul Mediu aflam despre comuna Fărcașa din deniile lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Într-un document din 1600 se pomeneşte de ,,Gura Pârâului Largu” şi ,,Gura Fărcaşei”.

Imprejurările în care au luat ființă satele

Au fost sate initial mănăstirești, cu o populatie putin numeroasă.

Toponimele indică existența unor vetre sihăstrești (Dâmbul Călugăritei, Toaca Bușmeiului).

Treptat, mai ales în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se întețește migrația românească dinspre Transilvania și dinspre Bucovina datorită prigoanei religioase, naționale și sociale.

De atunci numărul locuitorilor sporește, iar satele încep să aibă pondere în viața religios-culturală și economică a zonei.

Fărcașa (sat si comună)       

Legenda spune că numele de Fărcașa vine de la ungurescul “forcoș” care înseamnă lup. La început a luat numele pârâului ce se varsă în Bistrița pe valea căruia erau mulți lupi. Însă, prima mențiune documentară ne dezvăluie:  Ilie voievod dăruiește la 1437 Mănăstirii Neamț o moție în a cărei hotarnică se retine: "apoi - pe obcină - între obârșia Largului ți a Fărcasei, drept la Piatra Cornului (...) si de acolo, la vale, pe Bușmei, până la gura Fărcasei si râul Fărcasei (...)".

Documentul este însă considerat fals,editorii integrându-l în "seria celor plăsmuite"

în cea de a doua jumătate a

sec. al XVI-lea si începutul

sec. al XVII-lea, de călugării

de la Mănăstirea Neamț.