Destinații turistice naționale și internaționale

Destinatii turistice nationale si internationale

1.Destinatia turistica – Concept, management si marketing

Destinatia reprezinta, locul sau spatiul geografic unde un vizitator sau un turist se opreste fie pentru o noapte de cazare, fie pentru o perioada de timp, sau punctul terminal al vacantelor turistilor, indiferent daca ei calatoresc în scop turistic sau de afaceri. Se considera ca destinatiile turistice sunt produse complexe compacte, precum parcurile turistice, hotelurile tip club si satele de vacante. Ele sunt, adesea, conduse de o singura firma comerciala, care închiriaza spatii de la o alta firma comerciala, salon de înfrumusetare, baruri, cluburi, magazine etc.

Totodata, pot fi considerate ca fiind destinatii turistice toate continentele.Pentru a putea fi considerata destinatie, un loc trebuie sa dispuna de un potential turistic corespunzator si sa îndeplineasca, în acelasi timp, si alte cerinte legate de infrastructura, bunurile si serviciile complementare, ce-i pot mari atractivitatea, diferentiind destinatiile si determinând pietele tinta spre care trebuie orientata atentia firmelor de turism.În functie de optiunile turistilor, de asteptari si de modul de petrecere a vacantei, în cazul unei destinatii turistice sunt urmarite o serie de elemente determinante. Infrastructura si seviciile oferite reprezentând unul dintre aceste elemente.Un alt element îl constituie gradul de cultura si localizarea geografica a unei zone, precum si locuitorii ei, traditiile, stilul de viata si relatiile sociale.

Publicitatea, de asemenea, reprezinta un element cheie în prezentarea si scoaterea pe piata a unei destinatii turistice. Prin prisma publicitatii se formeaza o imagine în mintea potentialilor consumatori despre produsul turistic. Se întâmpla ca, uneori, aceasta imagine sa difere de cea reala, ceea ce, adesea duce la un esec al activitatii turistice. Tot ca o forma de publicitate, dar ceva mai profunda, imaginea unei destinatii poate fi influentata de mituri si evenimentele ce se petrec în interiorul granitelor.

Cateva din tipurile principale de destinatii turistice:

- destinatii clasice. Acestea sunt in general orase care dispun de un bogat patrimoniu arhitectural, cultural si istoric, foarte potrivite pentru petrecerea unei vacante sau pentru o vizita de durata mai lunga (exemple: Paris, Atena, Roma etc.). Tot aici pot fi incluse si multe din statiunile montane sau de litoral (cum ar fi Saint Tropez, Kitzbühel, Aspen si multe altele);

- destinatii naturale cum ar fi Delta Dunarii, rezervatia Serengeti din Tanzania sau Cascada Niagara din Statele Unite. Aici turistii vin pentru a admira peisajele sau pentru a lua contact cu bogatiile naturale ale regiunii (flora, fauna);

- destinatii pentru turismul de afaceri. Acestea sunt importante centre industriale si comerciale, unde exista facilitati turistice de inalt nivel si posibilitati de agrement variate, fapt care le face atractive pentru oamenii de afaceri. Exemple: New York, Manchester, Lille etc.

- destinatii “pentru o noapte”. Este vorba in special de localitatile aflate intre marile destinatii de vacanta si zonele de origine ale turistilor;

- destinatii pentru sederi scurte. Aceste sunt in general orase mai mici in care exista obiective de patrimoniu (unele chiar celebre) care le fac atragatoare. Doua exemple bune din aceasta categorie sunt orasele Pisa din Italia si Bruges din Belgia.

In ceea ce priveste principalele elemente componente ale destinatiei turistice, ele pot fi grupate in mai multe moduri. Astfel, unii autori disting trei categorii de elemente ale unei destinatii:

- elementele constitutive de baza, numite si “inima” sau “miezul” destinatiei: localizarea geografica, climatul, conditiile naturale de la fata locului, siturile istorice si arhitectonice;

- elementele periferice naturale (imprejurimile destinatiei, populatia locala, ambianta generala de la destinatie);

- elementele periferice create (facilitatile de divertisment, facilitatile de cazare si alimentatie, serviciile comerciale, infrastructura de transport).

Alti autori grupeaza aceleasi elemente tot in trei categorii, dar intr-o maniera putin diferita:

- natura, care reprezinta de multe ori principalul element care stimuleaza interesul vizitatorilor;

- climatul. Foarte multe persoane calatoresc cu scopul principal de a gasi un climat diferit de cel al regiunii in care locuiesc;

- cultura. Este vorba aici atat de elementele de patrimoniu istoric si cultural care vorbesc despre trecutul destinatiei, cat si de elementele care definesc cultura ei din prezent (oameni, stiluri de viata, obiceiuri ale locului etc.).

O alta clasificare este cea care imparte componentele unei destinatii in patru categorii, si anume: punctele de atractie de la destinatie, facilitatile si serviciile de la destinatie, rolul transporturilor in devzoltarea destinatiilor si impactul destinatiilor turistice. Fiecare dintre aceste categorii cuprinde la randul sau mai multe subcategorii.

Punctele de atractie de la destinatie

Spre deosebire de atractii, considerate a fi, în general, unitati singulare, locuri sau zone geograficede mici dimensiuni si usor de delimitat, bazate pe o singura trasatura distinctiva, destinatiile turistice sunt zone mai vaste, care includ un numar de atractii individuale, precum si serviciile oferite turistilor.Între atractii si destinatii exista, în mod evident, o legatura puternica: de obicei existenta unei atractii majore stimulând dezvoltarea destinatiilor, indiferent daca atractia este o plaja, un parc tematic sau un parc de distractii. Odata cu dezvoltarea destinatiei se nasc alte atractii secundare, menite sa exploateze cât mai bine piata.

În jurul unor atractii se dezvolta numeroase servicii si facilitati turistice (unitati de cazare, de alimentatie, sisteme de transport, servicii de asistenta si informare pentru turisti etc.).O serie de activitati turistice folosesc atractiile ca pe o adevarata « materie prima », de care depind. De exemplu, baile de soare depind de existenta unei plaje, iar practicarea sporturilor nautice depinde de existenta unor baze sau porturi de agrement etc.

Atractiile pot fi clasificate în doua mari categorii: cele principale si cele secundare. Atractiile principale sunt, în general, cele care constituie motivul principal pentru întreprinderea unei calatorii, acestea constituind resursa vitala pentru desfasurarea unei activitati preferate, locuri în care turistii (sau vizitatorii) îsi petrec majoritatea timpului de vacanta. Spre deosebire de atractiile principale, cele secundare, sunt, de regula, acele locuri vizitate în drumul spre sau de la atractiile principale, rolul acestora fiind de a întrerupe o calatorie mai îndelungata, ori de a aduce o schimbare (o variatie)pe parcursul unei calatorii. Daca o plaja poate reprezenta un exemplu tipic de atractie principala, ca si un parc de distractii, iar un restaurant - popas ori un centru de artizanat pot fi doar doua exemple posibile de atractii secundare.

Pentru a spori veniturile încasate de la vizitatori sau turisti, în zona multor atractii principale sunt dezvoltate o serie de servicii menite sa îi determine pe vizitatori sa nu mai fie tentati de alte atractii secundare, amplasate în alte locuri.

Zona asupra careia se poate exercita atractia poate sa fie una restrânsa, locala, poate fi regionala, atragând vizitatori dintr-o întreaga regiune a unei tari sau poate fi nationala sau chiar internationala. Sunt destul de putine atractiile care au zone de influenta nationala, iar cele cu influenta internationala sunt si mai putine (cum ar fi Piramidele din Egipt, Marele Canion, parcul de distractii Disnay World sau evenimente precum Jocurile Olimpice).

Majoritatea atractiilor naturale (cu exceptia plajelor) se gasesc în zone rurale. Statiunile litorale gazduiesc, prin traditie, parcurile de distractie, de amuzament, precum si porturile de agrement.