Determinarea Gradului de Atractivitate al Stațiunii Turistice Vatra Dornei

Cap.1. Prezentarea generală a staţiunii

Staţiunea Vatra Dornei este aşezată în nordul României, în sud-estul judeţului Suceava. Ea se găseşte la confluenţa Bistriţei Aurii cu Dorna, în inima unui mirific şi interesant sistem depresionar. Oraşul este situat la altitudinea de 802m, în zona de interferenţă a paralelei de 47°22'00'' cu meridianul de 25°22'21''. De aici, drumurile se ramifică în patru direcţii diferite, vecinii staţiunii fiind: în amonte pe firul Bistriţei se găsesc localităţile Iacobeni, Ciocăneşti, Cârlibaba; în amonte pe râul Dorna se înşiră Dorna Cândrenilor şi Poiana Stampei, tot în amonte pe Neagra, localităţile Şarul Dornei, Neagra Şarului, Panaci şi în aval pe Bistriţa, comuna Dorna Arini continuată cu Crucea până la Broşteni.

Distanţele faţă de principalele localităţi ale judeţului sunt: 110 km faţă de Suceava, care este reşedinţa de judeţ; 40 km faţă de Câmpulung Moldovenesc; 73 km faţă de Gura Humorului; 93 km faţă de Solca; 135 km faţă de Fălticeni; 114 km faţă de Rădăuţi.

Căi de acces: Vatra Dornei se află la 110 km depărtare de municipiul Suceava (aproximativ 2 ore transport auto şi 3 ore transport feroviar), 40 km de Câmpulung Moldovenesc (aproximativ 40 minute transport auto şi 1 oră transport feroviar), 83 km de municipiul Bistriţa (aproximativ 1 oră transport auto şi 5 ore transport feroviar). Cel mai apropiat aeroport se află în municipiul Suceava. Accesul se mai poate face şi pe Valea Bistriţei, pe şoseaua ce leagă municipiul Piatra Neamţ de Vatra Dornei (165 km - aproximativ 3 ore transport auto).

- rutiere: Bucureşti-Focşani pe E2, Focşani-Bacău-Piatra Neamţ-Poiana Teiului pe DN15 şi Poiana Teiului-Broşteni-Vatra Dornei pe DN17; Bucureşti-Focşani-Fălticeni-Suceava pe E20 şi Suceava-Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei pe DN17;

- feroviare: Gara Vatra Dornei pe linia Bucureşti-Suceava-Vatra Dornei sau pe linia Cluj Napoca-Beclean-Vatra Dornei.

Scurt istoric: Toate datele expuse constituie materialul păstrat din generaţie în generaţie prin viu grai şi foarte puţin în cronici. O istorie a oraşului Vatra Dornei bazată pe documente scrise nu există şi singurele informaţii incomplete şi ele, aparţin lucrării "Monografia Moldovei" tipărită în 1899 de George de Catargi, Eduard Fischer şi Ladislaus Zurkowski, sau în “Topografia Bucovinei" de dr. Daniel Verenca. Mai există de asemenea “Istoricul Ocolului Câmpulung”, tipărit în 1960 de Teodor Bălan. În “Monografia Bucovinei”, George de Catargi, Eduard Fischer, şi Ladislaus Zurkowski precum şi în “Topografia Bucovinei”, dr. Daniel Verenca, susţin că în aceste părţi, pe la începutul secolului al XII-lea, adică pe la 1120, ar fi fost o mică republică românească independentă, ca parte constitutivă a Ocolului Câmpulung, care cu 232 de ani mai târziu, adică prin anul 1352, a devenit dependentă de noul principat al Moldovei întemeiat de Dragoş Vodă, confirmând că populaţia acestui teritoriu a sporit cu emigranţii veniţi din Ardeal.

Situată pe o cale circulată transcarpatică, Vatra Dornei s-a înfiripat de timpuriu ca aşezare, ţinutul Dornelor făcând parte din “ocolul Câmpulung Moldovenesc”. Către finele sec.16, localitatea este bine conturată, dat fiind că în 1650 era luată în evidenţa domniei. Aşezarea pe drumul amintit, construirea şoselei Câmpulung Moldovenesc-Vatra Dornei (1780-1785)-Poiana Stampei-Pasul Tihuţa(1200m)-Bistriţa, în perioada 1780-1787, dar mai ales descoperirea şi valorificarea apelor minerale au contribuit la dezvoltarea aşezării, declarată oraş în anul 1909.

Dicţionarul limbii române editat de Academia R.P.R. în 1958, explică cuvântul "Dorna" prin vârtej, vâltoare, bulboană, deci tot o vale cu apă. Între istoricii mai vechi numai Dimitie Cantemir a fost preocupat de existenţa acestor locuri, în lucrarea sa "Descrierea Moldovei", pe care le aşează într-o categorie cu cele din Vrancea şi Tigheci, susţinând că existau ţărani care se bucurau de o anumită libertate republicană, deci Ocolul Câmpulung ar fi fost o republică românească independentă pe la începutul secolului al XII-lea.

Legenda Dornei: bătrânii povestesc în legătură cu numele de Dorna a oraşului următoarea legendă; Dragoş Vodă, "descălecătorul" Moldovei a venit să vâneze în părţile noastre. Aici a întâlnit o fată frumoasă ca o zână, cu păr bălai şi cu numele de Dorina. Dragoş a plecat la vânătoare şi într-o pădure deasă i s-a arătat o căprioară pe care a început să o urmărească. Căprioara iute de picior, a scăpat însă mereu de săgeţile vânătorului, dar ostenită, s-a oprit pentru o clipă să-şi tragă sufletul lângă un brad cu trunchiul gros. Dragoş a întins arcul şi a tras. De după copac s-a auzit un ţipăt omenesc de durere şi căprioara a facut un salt, după care s-a pierdut în pădure. Dragoş s-a apropiat de brad şi a văzut că în locul căprioarei o ucisese pe frumoasa Dorina. Plin de remuşcări Dragoş a înmormântat-o chiar pe locul unde fusese ucisă şi în amintirea ei a botezat locul şi râul din preajmă Vatra Dornei, devenită în timp Vatra Dornei de azi. Pe fată o chema Dorina, aşa cum se numesc şi astăzi multe fete din partea locului şi sunt alintate de cei apropiaţi Doruţa sau Dorna.