Determinarea gradului de atractivitate al stațiunii Voineasa

CAPITOLUL I: PREZENTAREA GENERALA A STATIUNII VOINEASA

Voineasa este o comună în judeţul Vâlcea, regiunea geografică Oltenia, România.

Voineasa este o localitate montană din nordul judeţului Vâlcea, la aproximativ 80 km de municipiul Râmnicu Vâlcea (reşedinţa judeţului), situată pe valea râului Lotru, în sudul munţilor cu acelaşi nume, la o altitudine de 600-800 metri.

Climatul localităţii este tipic depresiunilor intramontane, cu veri răcoroase (temperatura medie a lunii iulie este de 14°C), ierni reci (temperatura medie a lunii ianuarie este de -7°C) şi precipitaţii anuale de aproximativ 800 mm.

Localitatea Voineasa este atestată documentar la 1 august 1496, fiind astfel cea mai veche aşezare de pe Valea Lotrului

Amplasata pe valea raului Lotru la poalele muntilor cu acelasi nume inconjurata de paduri de brad, molid si fag, statiunea ofera in orice anotimp o atmosfera de liniste si deconectare.

Situata la o altitudine de 650m, avand ierni blande lipsite de curenti si vanturi cu un aer puternic ozonat, este un loc tocmai potrivit pentru pescuit de pastravi in raurile Lotrului.

Principalul factor terapeutic este climatul tonic-excitant cu aer curat, fara praf si alergeni, puternic ionizat, bogat in aerosoli ionizati si ozonizati si radiatii ultraviolete.

Baza de tratament este dotata cu aparatura moderna unde se poate trata nevroza astenica, surmenajul fizic si intelectual, afectiuni ale aparatului locomotor, ale cailor respiratorii si alte boli asociate.

Din Voineasa pornesc diverse trasee turistice, către lacul de acumulare Vidra, lacul glaciar Ciunget şi pădurea rezervaţiei naturale Latoriţa, cataractele Lotrului, Obârşia Lotrului.

Împreună cu Romsilva Vâlcea se pot organiza vânători pe toate fondurile de vânătoare din judeţul Vâlcea. În funcţie de sezon se pot organiza partide de vânătoare pentru cocoşi de munte, urşi sau mistreţi. Se pot obţine autorizări nominale pentru paraul Lotru si afluenţii barajul Vidra şi Bradişor.

Legenda Vaii Lotrului spune ca, "odata ca niciodata", pe aceste meleaguri au trait membrii unei cete de lotri (haiduci / hoti de codru) care , cand vremurile au devenit aspre din cauza poterilor, au hotarat sa se aseze fiecare la casa lui, pe aceeasi vale, acolo unde ii va placea mai mult. Astfel , Voinea s-a stabilit la

Voineasa, Ciungu la Ciunget, Malai la Malaia, Pascu la Pascoaia , iar Breazu la Brezoi. Si iata cum , dupa ani si ani , in jurul fostelor vetre ale lotrilor au inflorit sate si comune ai caror oameni mai poarta in suflet povestea Vaii Lotrului.

Sufletele localnicilor inca tresar cand batranii povestesc legende sau intamplari adevarate despre zmei si feti-frumosi , despre oameni si animale , despre cum natura te protejeaza sau te pedepseste pentru raul produs sau pentru lipsa ta de responsabilitate. Din punct de vedere istoric , prima atestare documentara a localitatii Voineasa dateza din vremea lui Neagoe Basarab (1522) , cand a fost stabilita granita dintre Tara Romaneasca si Transilvania.

Prima atestare documentară a localităţii Voineasa (pe teritoriul căruia se află staţiunea balneoclimaterică) o întâlnim într-un hrisov de la 9, iunie, 1520, emis în perioada domniei lui Neagoe Basarab, domnul Ţării Româneşti şi de Ioan Zapolia, Voievodul Transilvaniei, care stabileau graniţa dintre cele două formaţiuni statale la aceea vreme.

După 1774, la Voineasa se stabilesc mai mulţi păstori veniţi de peste munte, din zona Sibiului, care datorită oprimării maghiare, sunt nevoiţi să-şi părăsească locurile natale; cei veniţi de peste munţi sunt numiţi „ungureni” spre deosebire de „moşneni” care sunt oamenii locului. Păstorii au adus cu ei, obiceiurile şi portul popular ciobănesc din Mărginimea Sibiului, care se menţine şi astăzi.

Atât Voineasa cât si celelalte localităţi de pe Valea Lotrului, erau organizate în obşti săteşti, acestea dându-le dreptul de folosinţă a pădurilor, apelor si a pajiştilor alpine. Sub această organizare îşi duc existenţa până la începutul secolului al XIX-lea, când apar exploatările forestiere şi miniere şi tot odată noi îndeletniciri care aduc un nou suflu de viata şi de noi probleme. În anul 1908, Voineasa este declarată comună, luând naştere şi Liga Culturală, condusă de un carturar autodidact pe nume de Petre Droc, un fel de Badea Cârţan autohton. Actuala clădire a Primăriei Voineasa a fost inaugurată în anul 1936.

După primul razboi mondial, pe Valea Lotrului se construieşte şoseaua şi calea ferată forestieră, care foloseşte la transportul lemnului exploatat din zonă, la fabrica de cherestea construită la 1874 la Brezoi.