Determinarea intențiilor de cumpărare cu ajutorul chestionarului - studiu de caz

INTRODUCERE

Ca un domeniu relativ nou de cercetare, turismul prezintă o complexitate în continuă creştere, în plan economic sintetizând rezultatele unui mare număr de activităţi, iar în plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioară de organizare a timpului liber, în care se recuperează energiile cheltuite în procesul muncii de orice fel, dar are loc, în mod intrinsec, şi dezvoltarea personalităţii umane, sporirea capacităţii sale creative.

Acest domeniu - turismul - antrenează un circuit greu de măsurat de valori şi valori de întrebuinţare, valorifică superior patrimoniul natural şi antropic al unei ţări, îmbogăţindu-le continuu, satisfăcând multiple motivaţii umane.

Ca fenomen continuu, turismul s-a născut dintr-o necesitate şi a căpătat amploare pe măsură ce mijloacele de transport au evoluat, consumul de energie psihică şi nervoasă a crescut, iar mediul urban la îndepărtat pe om din mijlocul naturii, singura în stare să-l purifice şi să-i redea forţele cheltuite.

Astfel, turismul, a reuşit să se impună rapid în viaţa socială şi economică din a doua jumătate a secolului nostru printr-o dezvoltare spectaculoasă.

Economia de piaţă, impune agenţilor economici schimbarea mecanismului de elaborare a produsului turistic, mai precis determinarea cu exactitate a cererii reale de vacanţe, apoi pe baza analizelor privind capacitatea de absorbţie a pieţei să întreprindă măsuri organizatorice necesare în vederea conceperii şi comercializării produsului turistic. Aceasta justifică implementarea conceptului de marketing în turism.

Aplicarea marketingului conferă unităţilor economice următoarele trăsături: „receptivitate faţă de cerinţele societăţii, ale pieţei; cunoaşterea riguroasă şi chiar anticiparea acestor cerinţe; o înaltă flexibilitate, respectiv capacitate de adaptare a activităţii la cerinţele de consum; inventivitate, sprit creator, preocupări permanente pentru înnoire şi modernizare; viziune largă, unitară asupra ansamblului de activităţi care alcătuiesc ciclul economic al bunurilor şi serviciilor, eficienţă maximă, ca urmare a orientării efective a activităţii către neviole de consum, către cerinţele pieţei”.

Pe plan social, turismul asigură accesul oamenilor la tezaurul de civilizaţie şi frumuseţe al societăţii, facilitează schimbul de opinii, idei, gânduri, contribuind în mod egal la formarea intelectuală a indivizilor şi la formarea relaţiilor interstatale.

Pe plan economic, turismul se dovedeşte a fi un factor a progresului economic, cu largi şi pozitive implicaţii asupra dezvoltării întregii societăţi. Astfel prin faptul că acţionează în direcţia introducerii în circuitul economic (intern şi internaţional) a resurselor turistice, a patrimoniului cultural-istoric, de mare atracţie, şi a unora din realizările contemporane în domeniile construcţiilor şi artei, turismul se constituie într-un factor dinamizator al sistemului economic şi social, într-un mijloc de diversificare a structurilor economice, într-un factor de optimizare a structurii economiei locale.

Turismul, din punct de vedere economic, este un consumator de bunuri şi beneficiar de servicii. Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori direcţi din economia turistică, ca venituri, o altă parte intră în bugetul statului sub forma impozitelor şi taxelor, iar o a treia parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei pentru prestaţiile anterioare.