Dezvoltarea activităților turistice și protejarea mediului

Capitolul 1

Probleme actuale ale mediului

1.1 Conceptul de mediu înconjurator

Turistmul este dependent de mediul încojurator mai mult ca orice alt domeniu de

activitate, acesta reprezentând principala resursa prin urmare calitatea sa poate favoriza

sau obstructiona derularea activitatilor specifice turismului.

În prezent sunt cunoscute noua tipuri de mediu:

· mediul geochimic

· mediul hidrologic

· mediul edafic

· mediul orografic

· mediul climatic

· mediul biocenotic

· mediul biochimic

· mediul geofizic

· mediul cosmic

Figura 1.1 Structura generala a mediului1

MEDIU INCONJUR[TOR

Mediu acvatic Mediu terestru

Stagnat Aerat Arid Umed

Dezvoltarea activitatilor turistice si protejarea mediului

Mediul natural, adica aerul, oceanele, marile, lacurile, apele curgatoare, solul si

subsolul precum si formele de viata pe care aceste ecosisteme le creeaza si le sustin este

imaginea cea mai comuna pe care omul obisnuit si-o face atunci când vorbeste despre

mediul înconjurator.

O padure, o balta sau un lac, de exemplu, formeaza fiecare în parte un ecosistem

care se interconditioneaza reciproc si se readapteaza continuu în cautarea unui anumit

echilibru. Totalitatea factorilor naturali, determina conditiile de viata pentru regnurile

vegetale, animale si pentru exponentul sau rational – omul, reprezentând mediul natural.

În mediul natural distingem componente fizice naturale – elemente abiotice: aer, apa,

substrat geologic, relief, sol.

Mediul in sens larg poate fi asimilat cu acele forme de materie si energie situate in

imediata vecinatate a sistemelor biologice vii. Organismele vii si mediul de viata al

acestora sunt sisteme functionale unitare, legatura inseparabila a acestora exprimandu-se

genetic, prin formele biotice existente, iar fiziologic prin schimburile de substante dintre

ele si mediu.

Componentele biotice reprezinta viata, organismele ce le dezvolta pe fundalul

suportului ecologic. Ele apar sub forma vegetatiei si animalelor depinzând atât de factori

terestri, cât si cosmici (radiatia solara de exemplu) ceea ce ne ajuta sa întelegem

implicatiile care pot urma unor modificari fie terestre, fie cosmice, sau ambele în acelasi

timp.

Mediul înconjurator apare ca o realitate pluridimensionala care include nu numai

mediul natural, dar si activitatea si creatiile omului, acesta ocupând o dubla pozitie: de

component al mediului si de consumator, de beneficiar al mediului.

Conceptul actual de mediu înconjurator are un caracter dinamic, care cauta sa

cunoasca, sa analizeze si sa urmareasca functionarea sistemelor protejate în toata

complexitatea lor.

Prin resurse naturale se întelege totalitatea elementelor naturale ale mediului

înconjurator ce pot fi folosite în activitatea umana:

c resurse neregenerabile – minerale si combustibili fosili;

c resurse regenerabile – apa, aer, sol, flora, fauna salbatica;

c resurse permanente – energie solara, eoliana, geotermala si a valurilor.

În întreaga activitate a mediului înconjurator se urmareste nu numai folosirea

rationala a tuturor aceste resurse, ci si corelarea activitatii de sistematizare a teritoriului si

localitatilor cu masuri de protejare a factorilor naturali, adoptarea de tehnologii de

productie cat mai putin poluante si echiparea instalatiilor tehnologice si a mijloacelor de

Dezvoltarea activitatilor turistice si protejarea mediului

transport generatoare de poluanti cu dispozitive si instalatii care sa previna efectele

daunatoare asupra mediului înconjurator, recuperarea si valorificarea optima a

substantelor reziduale utilizabile.