Dezvoltarea Ecoturismului pe Plan Internațional

Introducere

Turismul are mai multe forme, printre care ecoturismul. Acesta a apărut odată cu nevoia omului de a se retrage în natură şi de a vizita şi cunoaşte zonele naturale. Din păcate, nu toate aceste zone se bucură de un statut naţional sau internaţional de protecţie.

Ecoturismul a cunoscut o dezvoltare pe plan mondial, iar odată cu aceasta a apărut şi recunoaşterea beneficiilor acestei forme de turism ca “mecanism” optim de valorificare a resurselor turistice sau peisagistice. Acestea au determinat Naţiunile Unite să declare anul 2002 “Anul Internaţional al Ecoturismului”. Această formă de turism se bucură de o atenţie din partea Naţiunilor Unite, ce pleacă de la recunoaşterea potenţialului ecoturismului ca un instrument de dezvoltare durabilă care poate duce la realizarea celor trei obiective importante ale “Convenţiei de la Rio”, acestea fiind: conservarea diversităţii biologice şi ecologice; promovarea utilizării durabile a biodiversităţii prin generarea de venituri, locuri de muncă şi oportunităţi de afaceri în ecoturism; distribuirea echitabilă a beneficiilor rezultate din ecoturism către populaţia şi comunităţile locale. În lucrarea de faţă sunt prezentate mai multe aspecte cu privire la ecoturismul pe plan internațional.

Primele două capitole ale lucrării cuprind partea teoretică, unde este definit atât conceptul de ecotirism cât și caracteristicile destinațiilor ecoturistice. În capitolul trei sunt prezentate principalele destinații turistice și tur-operatori care promovează ecoturismul pe plan național și internațional. Acesta este urmat de capitolul final al proiectului, unde am cuprins câreva studii de caz privind dezvoltarea ecoturismului pe plan internațional.

Rolul acestei lucrări este de a scoate în evidenţă imensul potenţial ecoturistic de care beneficiem pe plan mondial, sperând ca în viitor acesta să primească o mai mare atenţie din partea noastră privind valorificarea lui.

Cap. 1. Definirea ecoturismului

În ultimile decenii ale secolului XX, ecoturismul începe să se manifeste tot mai mult ca o nouă știință menită să arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice la nivel global. Deși la începuturile sale a fost a fost aplicat numai pentru turismul practicat în zonele naturale protejate, treptat, aria sa de acțiune s-a extins și asupra celorlalte forme majore de turism existente .

Turismul ecologic sau ecoturismul a devenit în ultimii 20 de ani “motorul principal” al industriei turismului mondial. În țările dezvoltate, ca și în cele în curs de dezvoltare, ecoturismul, ca o nouă formă de turism sau ca formă a turismului alternativ, trebuie să-și asume rolul de a contribui atât la conservarea naturii, cât și la dezvoltarea comunității locale.

Conceptul de ecoturism pare că s-a născut doar de două decenii, dar de fapt există dovezi că după o îndelungată perioadă de manifestări izolate în practică, necoerente, și mai puțin teoretizate, în prezent el renaște și se dezvoltă rapid.

Până nu demult, au existat destule confuzii în jurul etimologiei și originii termenului, în ciuda volumului imens de materiale bibilografice referitoare la această formă de turism. Orams și Hvenegaard susțin că termenul a apărut pe la sfârșitul anilor ’80, iar Higgins (1996) sugerează sfârșitul anilor ’70 .

Legătura dintre turism și mediul înconjurător a fost studiată de numeroși cercetători, existând două abordări conceptuale: una care susține conflictul între cele două și studiază efectele negative ale turismului asupra naturii și o altă abordare care consideră că turismul și mediul înconjurător trebuie să fie într-o relație de complementaritate .

Preocupările perseverente în acest domeniu îl duc Fennell la elaborarea uneia dintre cele mai complete definiții: “Ecoturismul este o formă de turism durabil, bazată pe resursele naturale, care este concentrată cu prioritate pe contactul direct cu natura și pe însușirea cunoștințelor despre natură, și care trebuie să aibă un impact scăzut asupra mediului, fără consumuri, orientat spre binele comunităților locale (capacitate de control, beneficii, dimensiuni). El se desfășoară în areale naturale și trebuie să contribuie la nonservarea sau protecția acestora” .