Dezvoltarea Turismului Religios pe Plan Internațional

Introducere

Turismul religios este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincţie clară între cei ce vizitează aceste lăcaşuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are vizitarea putând fi sau nu religios.

Se manifestă două tendinţe în călătoriile religioase: cele care au ca singur scop motivaţia turistică şi cele care îmbină această motivaţie cu cea culturală.Multitudinea de motivaţii corespunde maibine complexităţii omului modern.

Turismul religios în România este identificat cu următoarele forme: vizitarea unor monumente sfinte-de cult, vizitarea sanctuarelor religioase, vizitarea unor obiective cultural-religioase (monumente din Moldova, Oltenia etc.), vizitarea destinaţiilor religioase cu ocazia serbăriianumitor evenimente, circuite de vizitare şi tabere pentru tineret.

Capitolul 1

Definirea turismului religios

Turismul religios este o formă, de turism care există, de secole şi care mai păstrează încaunele trăsături, în privinţa pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implica din partea turiştilor un nivel de instruire şi un grad de cultura ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcţiei, valorii, semnificaţiilor spirituale şi conţinutului de obiecte de artă. Se pastreazaa încă pelerinajele determinate de tradiţiile religioase din diferite ţări (peleriajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente şi manifestări specifice (moaşte de sfinţi, icoane făcătoare de minuni).

Turismul religios este un fenomen complex care se afla în continuă transformare şi diversificare, păstrându-şi însa elementul de bază care l-a consacrat: religia .

Turismul religios are o vechime de secole. Manifestat de cele mai multe ori sub forma pelerinajului, el implica din partea turiştilor un anumit nivel de instruire şi de cultura pentru a putea aprecia obiectivele din punct de vedere al arhitecturii, al valorii şi semnificaţiilor spirituale. Scopul acestui tip de turism, dincolo de nevoia de cunoaştere şi de plăcere estetică, este dorinţa unei experienţe divine .

Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi mijlociu până în epoca renaşterii.

Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la înţelegerea motivaţiilor turiştilor. Diferenţa dintre această formă de turism şi altele o constituie motivaţia religioasă a turiştilor.

În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autorităţile vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele şi taberele religioase. Se practică de către o anumită categorie de persoane şi vizează atât promovarea valorilor culturale, cât şi a celor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin artă, prin faptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti dar şi prin viaţa deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: îşi schimbă vestimentaţia, aprind o lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Atunci când elementul de atracţie pentru turişti se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spaţiu religios .

Din punct de vedere al turismului, putem privi religia ca o formă veche de călătorie practicată de adepţi către diferite puncte considerate sfinte. În timp, pe măsura dezvoltării infrastructurii, a transporturilor, a comunicaţiilor dar şi a creşterii numărului populaţiei, aceste locuri au început să fie vizitate de cât mai mulţi turişti.

Pe lângă adepţii a diferitelor religii, sunt numeroase persoane care merg în scop cultural, de lărgire a orizontului în diferite zone ale lumii pentru a vedea şi participa la evenimente care ţin de alte religii decât a lor.