Direcții de dezvoltare a turismului în România

INTRODUCERE

Predicţiile pentru următoarele decenii şi strategiile cu caracter prospectiv, indiferent de ce zona a globului este vorba, arată că secolul XXI se va caracteriza prin evoluţii deosebit de novatoare, complexe, dinamice si contradictorii. Ca urmare a revoluţiei tehnico-ştiinţifice şi a actualei diviziuni internaţionale a muncii, s-a trecut la un nou mod de abordare a producţiei şi a pieţei, de a se produce şi se cere în condiţiile unei diversităţi a preferinţelor consumatorilor fără precedent. Viitorologii consideră secolul XXI ca fiind începutul unei societăţi post-industriale, domeniile conducătoare fiind telecomunicaţiile, tehnologia informaţiei şi turismul1.

Astfel sunt aşteptate progrese în toate domeniile economice care vor putea permite atât produselor cât şi serviciilor să fie realizate predominant la comandă, să întrunească nevoia individuală a clienţilor din punct de vedere al mărimii, stilului, resurselor folosite, prezentării lor, să asigure petrecerea cât mai plăcută a timpului liber. Din ce în ce mai mulţi potenţiali clienţi vor solicita produse şi servicii personalizate, care să satisfacă cât mai multe motivaţii. Principalele tendinţe manifestate pe plan internaţional vor influenţa activ şi sferele infrastructurii şi ale serviciilor iar cunoaşterea lor este indispensabilă pentru o ţară care, în pofida unui nivel mai scăzut al dezvoltării economice, în general, şi al infrastructurii şi serviciilor în special, doreşte să se integreze cât mai rapid în structurile economice ale lumii dezvoltate, respectiv ale Uniuni Europene.

Prin specificul său, turismul face parte din sectorul terţiar, fiind situat la interferenţa multor componente ale economiei naţionale angajate direct sau indirect în derularea acestei activităţi.

Ca ramură industrială, turismul a cunoscut în ultimul timp, o dezvoltare fără precedent, antrenând pe de altă parte o parte investiţii pentru crearea bazei materiale specifice şi, pe de altă parte, dezvoltarea serviciilor complementare care conduc la folosirea resurselor proprii fiecărei zone.

În plan economic, această activitate sintetizează rezultatele unui număr mare de activităţi iar în plan psiho-social constituie o modalitate superioară de organizare a timpului liber, în care se menţine echilibrul biologic şi fiziologic al omului contemporan dar şi care dezvoltă personalitatea şi capacitatea creativă. Turismul ocupă tot mai mult un loc important în viaţa omului modern, fiind considerat ca un act de cultură, civilizaţie, educaţie şi constituie un ambasador al păcii şi înţelegerii între popoare, un mijloc util de cooperare internaţională şi totodată, un mijloc de a cunoaşte oameni şi activităţile lor.

Din evoluţiile semnalate pe plan mondial, rezultă că turismul reprezintă o sursă principală de redresare a economiilor naţionale ale tuturor ţărilor care dispun de resurse turistice importante. Pe de altă parte se constată că acest sector reprezintă o industrie producătoare de servicii pentru populaţie, care nu s-a confruntat niciodată cu lipsa de cerere. Produsul turistic este solicitat permanent în fiecare an, sezon sau chiar zilnic de un segment tot mai mare de populaţie din toate zonele globului, indiferent de existenţa unor situaţii conjuncturale care se manifestă pe plan local sau regional.

Apelând la statisticile Organizaţiei Mondiale a Turismului, constatăm că turismul generează aproape 12% din produsul mondial brut, concentrează circa 7% din totalul eforturilor investiţionale, mobilizează aproximativ 11% din cheltuielile de consum ale populaţiei şi asigură locuri de muncă pentru circa 8% din populaţia mondială activă (1 din 12 lucrători activează direct în turism). Dacă se are în vedere cele mai tranzacţionate produse şi servicii în comerţul mondial, se poate observa că turismul (care cuprinde activitatea de turism internaţional şi transporturile internaţionale de pasageri) ocupă primul loc, cu circa 8%, urmat de industria automobilelor (7,8%) şi de cea chimică (7,5%), evoluţia acestuia fiind în multe cazuri superioară dinamicii comerţului mondial.

Toate aceste statistici arată că turismul reprezintă un factor de seamă în procesul dezvoltării economice. Pornind de la aceste considerente şi de la faptul că România dispune de un potenţial turistic valoros, este esenţial ca această activitate să constituie un element important în dezvoltarea economico-socială a ţării, un accent deosebit impunându-se pentru extinderea turismului internaţional. În aceste condiţii, România, necesită să-şi concentreze eforturile pentru valorificarea optimă a potenţialului turistic de care dispune, printr-o diversificare, modernizare şi adaptare permanentă la nivelul cerinţelor internaţionale.

Perspectiva ca zona Central - Est Europeană să devină în viitor un important pol receptor al fluxurilor internaţionale de turişti trebuie să convingă şi să stimuleze în acelaşi timp, România, în adoptarea unor măsuri adecvate de integrare turistică, cât mai rapidă, în structurile europene. Trebuie să conştientizăm că turismul românesc nu-şi mai poate permite să ofere servicii de proastă calitate, lipsite de imaginaţie şi originalitate, dar în acelaşi timp scumpe, produse turistice terne şi fără o structură bine individualizată. Este necesară o schimbare de mentalitate şi optică, o propulsare a turismului românesc prin produse turistice care să valorifice la maxim specificul şi inventivitatea românilor pentru ca turismul românesc să poată supravieţui pe piaţa mondială turistică.