Diversificarea serviciilor hoteliere - studiu de caz - hotelurile municipiului Botoșani

1.1 Turismul

Turismul reprezintă prin conţinutul şi rolul său, un domeniu distinct de activitate, o componentă de primă importanţă a vieţii economice şi sociale pentru un număr tot mai mare de ţări ale lumii, şi implicit şi pentru România.

Mutaţiile social-economice din prezent au creat şi dezvoltat turismul ca ramură distinctă a economiei naţionale. Prima definiţie a turismului, acceptată pe plan mondial, este a lui W. Hunziker, din 1940: „Turismul este ansamblul de relaţii şi fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă şi o activitate lucrativă oarecare”. Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber, călătorind în altă localitate sau ţară pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament etc., iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ, şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special, şi a mediului înconjurător, în general.

Turismul poate fi definit ca o industrie bazată pe servicii, care înglobează o serie de componente tangibile şi intangibile.

Din categoria elementelor tangibile fac parte:

- serviciile de transport;

- serviciile de ospitalitate – cazare şi alimentaţie;

- serviciile conexe (complementare) – bancare, asigurare şi securitate.

Elementele intangibile sunt:

- odihnă şi relaxare;

- cultură;

- aventură;

- experienţe noi.

Potrivit definiţiei, putem identifica în cadrul industriei turistice 5 mari grupe de servicii, fiecare dintre ele având câteva componente de produse şi servicii, aşa cum se observă în Figura nr. 1.

Figura nr. 1. Structura industriei turistice

World Tourism Organization (WTO) defineşte turismul şi industria turistică astfel: „În domeniul turismului trebuie incluse toate activităţile pe care o persoană le poate realiza într-o călătorie, în diverse scopuri: vacanţă, business etc., într-o zonă diferită de locaţia uzuală, pentru o perioadă nu mai îndelungată de 1 an consecutiv” . În concluzie, pentru ca o călătorie să aparţină domeniului turistic trebuie să fie caracterizată prin aceste 3 aspecte în mod simultan.

1.2 Factorii determinanţi ai evoluţiei turismului

După conţinutul sau natura acestora sunt factorii: economici - veniturile populaţiei şi modificările acestora, oferta turistică, preţurile şi tarifele produselor turistice; tehnici - performanţele mijloacelor de transport, dotările tehnice ale unităţilor hoteliere, de alimentaţie sau agenţiilor (de ex., conectarea la un sistem de rezervare computerizată, la Internet etc); sociali - urbanizarea, timpul liber, moda; demografici - evoluţia cantitativă/numerică a populaţiei, modificarea duratei medii a vieţii, structura pe vârste, pe categorii socio-profesionale; psihologici, educativi şi de civilizaţie - nivelul de instruire, setea de cultură, dorinţa de cunoaştere, temperamentul, caracterul individual; naturali - aşezarea geografică, poziţia faţă de principalele căi de comunicaţie, relieful, clima etc; organizatorici şi politici -formalităţi la frontiere, regimul vizelor, facilităţi sau priorităţi în turismul organizat, diversitatea tipologică a aranjamentelor, conflicte sociale, etnice, religioase.