Drumeție în Munții Bucegi

ARGUMENT

Muntele este astăzi una din principalele destinații de vacanță, dar el reprezintă chiar mai mult decât atât: muntele este un simbol al spiritualității multor popoare, fiind în măsură să satisfacă nevoi socio-culturale complexe.

Zona montană în general se concentrează pe resurse turistice. Relieful, ca suport al tuturor componentelor mediului geografic, reprezintă în același timp și suportul activitățiilor turistice; de aceea, ele este considerat principala componentă a potențialului turistic al unei zone. Iar acest lucru este cu atât mai evident în zona montană.

Dezvoltarea turismului montan presupune existența unui potențial turistic care, prin atractivitatea sa să aibă menirea să incite și să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocație turistică în circuitele turistice interne și intenționale și care să permită accesul turiștilor prin amenajări corespunzătoare.

În capitolul I am scris despre turismul montan din România si anume echipamentele turistice și infrastructura generală din țara noastră .

În capitolul II am scris despre potențialul turistic al Munțiilor Bucegi unde am amintit despre așezarea geografică a Munțiilor Bucegi , climă , floră si faună , zonele protejate si localitățiile de acces spre Munții Bucegi.

În capitolul III am scris despre studiu de caz- drumeție în Munții Bucegi si anume detalii despre drumeție , descrierea pe zile a drumeției si analiza de preț.

În capitolul IV am scris despre promovarea în turism unde am amintit de metodele de promovare , rolul si importanța promovării si afișul.

CAPITOLUL I - TURISMUL MONTAN DIN ROMÂNIA

1.1.Echipamente turistice

În țara noastră, turismul montan se înscrie astăzi în tendințele manifestate de turismul românesc în general: transformări structurale generate de trecerea la economia de piață, scăderea circulației turistice, a calităti echipamentelor și serviciilor, din lipsa surselor investiționale, dificultate generate de întârzierea privatizării, care nu favorizează dezvoltarea turismului, de lipsa coerenței cadrului legislativ, de imaginea negativă a României propagată peste hotare etc. Aceste tendințe demonstrează sensibilitatea turismului la stimulii economico - sociali, la convulsiile conjuncturale, iar turismul montan nu face excepție.

Progresele de valorificare a resurselor bazei tehnico-materiale au fost frânate de lipsa prioritării, fapt atestat în țara noastră de echiparea relativ modestă atât calitativ cât și cantitativ, atât în infrastructură cât și în alte domenii, unitatea de cazare, de agrement, de alimentație și în același timp prezența neconvingătoare în stațiunile turistice cu real specific montan.

Începând cu sfârșitul secolului al XIX- lea se observă contribuții remarcabile la echiparea turistică a zonei montane românești, contribuții realizate de numeroase grupări, asociații și societatea de turism. Începuturile turismului montan românesc se regăsesc în primele case de adăpost, primele refugii, primele cabane, primele posturi de prim-ajutor s.a.m.d., aceste prime acțiuni concrete de creare a dotărilor turistice au condus la apariția primei stațiuni montane din România, Paltini.

În România, amenajarea turistică a zonei montane are deja o experiență de peste un secol. Numeroase grupări, asociații și societatea de turism care au funcționat începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea au avut contribuții remarcabile la echiparea turistică a zonei montane românești. De activitatea acestora se leagă propagarea și dezvoltarea turismului de munte, primele acțiuni concrete de creare a dotărilor turistice (case de adăpost, cabane, refugii, apoi drumuri, șosele, marcaje pe traseele montane), a posturilor de prim-ajutor. Astfel, masivele montane cel mai bine dezvoltate și promovate au fost Bucegi, Piatra Craiului, Postăvarul, Făgăraș, Ceahlău, Parâng și Cindrel cu Prisnea stațiune montană din țara noastră.