Economia turismului - Județul Vâlcea

Aproape toate darurile cu care natura si oamenii au inzestrat Romania, s-au adunat pe meleagurile valcene. Un tinut anume facut sa ademeneasca drumetul, spectaculosul naturii - in fantastice alcatuiri precum cheile Bistritei si ale Oltului, plante si animale rare in rezervatiile naturale din muntii Coziei si din muntii Buila Vanturarita si Capatanii, sint ocrotite ca monumente ale naturii. Sate tihnite cu traditii pitoresti si neintrecuti mesteri populari - la Horezu, Barbatesti Vaideeni, la Bujoreni, Petresti, Vladesti sau Buzesti.

Exista in Valcea peste 300 de monumente istorice si de arta, de la tezaure neolitice la vestigii dacice si romane, de la Buridava si Calea lui Traian pe Valea Oltului, pastrate in Muzeul din Ramnicu Valcea, Govora, ori in complexul muzeal Maldaresti.

Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5765 kmp şi se învecinează cu: judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest.

Reşedinţa judeţului este municipiul Râmnicu Vâlcea.

Din punct de vedere administrativ, judeţul Vâlcea este împărţit în 2 municipii, 9 oraşe şi 78 comune.

Prin aşezarea sa geografică judeţul Vâlcea beneficiază de aproape toate formele majore de relief: munţi, dealuri subcarpatice, podiş şi lunci cu aspect de câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de pitoreştile defilee ale Oltului şi Lotrului, străjuite semeţe de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng. Aici între masivele de munţi se află una din cele mai mari depresiuni intramontane, cunoscută sub numele de Ţara Loviştei.

Muntele Cozia, după unele mărturii ar fi "Kogaionon, muntele sfânt al dacilor".

Două treimi din suprafaţa judeţului sunt ocupate de Podişul Getic şi Subcarpaţii Getici, cu altitudini între 400 - 800 m.

Râul Olt, străbate judeţul pe o distanţă de 135 km, primind apele a numeroşi afluenţi din care cel mai important este Lotrul. Acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului, cuprinde aproape toată suprafaţa judeţului. Această reţea hidrografică este întregită de numeroase lacuri: Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriţei (lacuri glaciare), Vidra, Brădet, Cornet, Călimăneşti, Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăviteşti, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani (lacuri artificiale pe Lotru şi Olt pentru hidrocentrale) şi lacurile sărate de la Ocnele Mari.

Judeţul Vâlcea prin însăşi aşezarea sa geografică dispune de importante resurse naturale.

Munţii cu vaste păduri de conifere şi foioase unde urşii, caprele negre, cerbii, căprioarele se simt ca acasă. De asemeni păşuni alpine unde oieritul este ocupaţia ancestrală a oamenilor locului.

Iar către dealuri plantaţiile pomicole oferă fructe de tot felul: mere, pere, prune, nuci, cireşi, vişini. Menţionez că din prelucrarea prunelor se obţine renumita ţuică de Horezu sau ţuica de Vâlcea. Tot pe dealuri, mai spre sudul judeţului, se cultivă viţa de vie care oferă renumitele vinuri de Drăgăşani.

Spre graniţa de sud a judeţului, câmpia asigură terenuri fertile practicării agriculturii, cultivându-se cerealele (grâu, secară, porumb)sau culturi tehnice.

Bogăţia judeţului Vâlcea este întregită de importante resurse minerale, importante atât pentru economia judeţului cât şi pentru economia naţională. De la Cataracterele Lotrului, lângă Voineasa, se exploatează mică, pegmatite de cuarţ şi fedspat; calcar de la cariera Bistriţa din comuna Costeşti: sare (clorură de natriu) de la Ocnele Mari; cărbune brun de la Berbeşti, Alunu, Copăceni; ţiţei şi gaze naturale de la Băbeni, Mădulari, Făureşti; izvoare de ape minerale de la Călimăneşti, Băile Olăneşti, Băile Govora; hidrocentrale (17 la număr).

Din cauza reliefului accidentat, jud. Vâlcea dispune de o reţea feroviarǎ cu extndere micǎ, compensatǎ deuna rutierǎ mult mai bine dezvoltatǎ, cu posibilitǎţi de penetrare în cele mai îndepǎrtate locuri. Singura linie de cale ferata, neelectrificatǎ, construitǎ în perioada 1886-1902, care strǎbate partea de E a jud, de la N la S, prin defileul Oltului, pe o distanţǎ de 164 km, porneşte din Sibiu din magistrala feroviarǎ centralǎ a ţarii şi trece prin Podu Olt – Câineni – Cǎlimǎneşti – Râmnicu Vâlcea – Dǎgǎşani – Piatra Olt – Caracal, fǎcând astfel aici joncţiunea cu magistrala feroviarǎ sudicǎ a ţǎrii. Din aceastǎ linie se desprind, spre V, douǎ tronsoane care pǎtrund în zonele montane şi subcarpatice. Reţeaua drumurilor publice, mai bine organizatǎ şi divers repartizatǎ, masoara aproximativ 2167 km. O importanţǎ remarcabilǎ pentru transporturile rutiere o are segmentul şoselei naţionale Râmnicu Vâlcea – Sibiu, prin defileul Oltului, parte integrantǎ a şoselei europene E 81, care asigurǎ legatura între sudul ţǎrii şi partea centralǎ şi de N a acesteia pe o rutǎ mult mai scurtǎ şi totodatǎ printr-o zonǎ peisagisticǎ de mare valoare turisticǎ. Extremitatea de NV a jud. Vâlcea este traversatǎ de şoseaua transalpinǎ Novaci – Oaşa – Sebeş.

Istoric

In sudul judeţului la Bugiuleşti comuna Tetoiu s-au găsit cele mai vechi urme de hominizi din Europa, apreciate a fi cu circa 2000000 ani î.Hr. În acest depozit de fosile s-a găsit cea mai veche urmă a existenţei umane pe continentul Europa. Aceasta cunoscută sub numele de "Australanthropus olteniens", reprezintă prima legătură a antropogenezei europene.

De asemeni săpăturile arheologice de la Bârseşti şi Govora-sat, din comuna, Mihăeşti,Căzăneşti, Valea Răii din municipiul Râmnicu Vâlcea, Orleşti au scos la iveală mărturii a locuirii arealului judeţului încă din perioada neolitică. Urmează apoi atestarea epocii de bronz prin săpăturile de la Boişoara, Buleta, Bârseşti şi Govora-sat din comuna Mihăeşti, oraşul Ocnele Mari, Goranu şi Râureni din municipiul Râmnicu Vâlcea, Scundu, Ştefăneşti. Iar epoca de fier este semnalată prin aceleaşi săpături la Căzăneşti, Costeşti, Ocnele Mari, Bârseşti, Valea lui Stan.

Fortăreţele dacice de la Ocniţa, Grădiştea şi Tetoiu au format un sistem defensiv ingenios în partea sud-estică a reşedinţei regilor daci, Sarmizegetusa Regia, din munţii Orăştiei.

La Ocnele Mari, săpăturile arheologice efectuate în locul unde a existat cetatea dacică Buridava, cetate menţionată de istoricul grec Ptolemeu în scrisurile sale, au scos la iveală bucăţi de ceramică cu inscripţiile REB şi BUR şi o vază pe care scrie "Basileo Thiamarcos Epoiei". Acesta din urmă fiind numele unui rege local contemporan cu împăratul roman Octavian Augustus.

Anul 87 î.Hr. este anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul judeţului undeva în Loviştea.