Ecoturismul - imperativ al dezvoltării durabile a economiei naționale

ABSTRACT

“Construirea unei eco-economii este entuziasmantă şi plină de satisfacţii. (...) şi probabil cel mai important lucru, vom avea satisfacţia să construim o economie care va ajuta şi va submina generaţiile viitoare” (Lester R. Brown).

Pornind de la ideea domnului Brown putem spune că ultimii ani ai secolului XX au adus în atenţia tuturor un nou domeniu al preocupărilor legate de vacanţe: ecoturismul. Din acest punct de vedere şi nu numai acest nou domeniu stârneşte tot mai mult interesul multor grupuri de specialişti tocmai prin noua filozofie bazată pe durabilitate, continuitate şi nu în ultimul rând pe o mai mare grijă faţă de mediu.

În România există deficienţe majore în înţelegerea şi mai ales în aplicarea turismului ecologic, problemă ce rezidă din neconştietizarea ei şi din nesensibilizarea populaţiei pe această coordonată, motiv pentru care oamenii nu conştientizează valoarea intrinsecă a acesteia atât pentru economie în prezent, dar în special pentru viitor.

Fiecare dintre noi ar trebui să „guste” natura, deoarece traiul nemijlocit în natură, chiar şi pentru câteva zile, te ajută să vezi viaţa în culori mai op¬ti¬mis¬te, res¬piri mai bine, gândeşti mai liber, zâmbeşti mai mult, trăieşti cu mai multă în¬credere şi curaj fiecare secundă. Este o altă lume, mai firească, mai pură…şi mai mult decât atât ar trebui să dăm ocazia generaţiilor viitoare să “guste” la rândul lor din plăcerea de a trăi într-un mediu neîntinat de noi.

În prezenta lucrare am subliniat importanţa turismului durabil şi a ecoturismului, ca parte integrantă a primului concept, impactul turismului asupra mediului (politic, social, economic, cultural, turistic), principiile ecoturismului, am conturat profilul ecoturistului, plasarea ecoturismului ca segment de piaţă şi bineînţeles formularea unor concluzii şi propuneri pentru acest nou domeniu turistic.

CUVINTE CHEIE: ecoturism, dezvoltare durabilă, ANTREC, sustenabilitate, biodiversitate, nevoie

Dezvoltarea durabilă- un trend sau o necesitate?

De la Adam Smith şi până în zilele noastre, teoria economică analizează direct sau indirect “dezvoltarea”. Visul oricărui capitalist a fost şi este dezvoltarea afacerilor sale, cucerirea unor noi pieţe, globalizarea. O dată cu creşterea complexităţii conexiunilor din economia mondială s-a simţit şi nevoia redefinirii de către specialişti a acestui concept. Paradoxul ştiinţei economice este că teoriile sale sunt create după analiza fenomenelor, spre deosebire de alte ştiinţe în care teoria precede practica (de exemplu Edison a inventat becul după multe experimente şi calcule în laborator, în timp ce piaţa a fost analizată mult după apariţia ei). Aşa s-a întâmplat şi cu conceptele dezvoltării durabile sau viabile. După douăzeci de ani de expansiune economică fără precedent, abia în anii ’70 apar primele preocupări de redefinire a conceptului de dezvoltare.

Dezvoltarea durabilă este definită ca fiind dezvoltare ce satisface nevoile generaţiilor actuale fără a prejudicia interesele generaţiilor viitoare. Pe de altă parte, conform CMED ( Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare) dezvoltarea durabilă înseamnă în plan material menţinerea posibilităţilor şi condiţiilor de viaţă pentru generaţiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile cel puţin la nivelul celor existente pentru generaţia actuală, precum şi redresarea factorilor de mediu afectaţi de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamnă mult mai mult; inseamnă conservarea moştenirii faptelor de cultură, realizate de cei din trecut şi de cei de azi şi dezvoltarea capacităţii de creaţie în viitor, a elitei celor care ne urmează.

Strategia de realizare a unei dezvoltări durabile are ca problemă centrală existenţa colectivităţii umane atât în plan temporal, cât şi spaţial, precum şi realizarea unui sistem coerent care să suporte costurile generate de dezvoltarea economico-socială, de prevenire a poluării şi de înlăturare a efectelor negative ale acesteia.

Cerinţele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt :

- Redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai echilibrată a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei;

- Eliminarea sărăciei – ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esenţiale pentru asigurarea unui loc de muncă; pentru hrană, apă, energie şi sănătate;

- Reducerea creşterii demografice necontrolate;

- Conservarea resurselor naturale, întreţinerea diversităţii ecosistemelor, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;

- Reorientarea tehnologiei şi punerea sub control a resurselor acesteia;

- Unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul şi economia.

Dar pentru realizarea acestor cerinţe minime sunt necesare strategii care să pornească de la necesitatea protecţiei mediului, protecţie ce trebuie să stea la baza dezvoltării viitoare a societăţii omeneşti.

La ora actuală, la nivel mondial, există o criză accentuată între mediul creat de om şi cel natural, criză concretizată în degradarea continuă a mediului natural, singura alternativă în depăşirea acesteia fiind realizarea unei societăţi umane viabile, durabile, bazată pe compatibilizarea mediului creat de om cu cel natural, precum şi adoptarea de reglementări care să răspundă cerintelor asigurării echilibrului ecologic în condiţiile societătii omeneşti, atât din punct de vedere economic, cât şi cultural sau politic.

Iniţial, resursele naturale erau considerate “bunuri libere” ce prevală creşterea economică nelimitată. Concepţia de azi cuprinde trei principii ecologice fundamentale:

Activitatea economica umană este un subsistem care operează în cadrul unuia mai larg, dar finit - ecosistemul. Dezordinea în ecosisteme (de exemplu, epuizarea resurselor sau poluarea) se interferează în cele din urmă cu sistemele de susţinere a vieţii, pe care se bazează economia,

Pe masură ce activitatea umană se extinde iar populaţia se află în creştere, sunt utilizate cantităţi tot mai mari de resurse naturale fapt ce generează un volum tot mai mare de deşeuri, riscând depăşirea limitelor de toleranţă ale ecosistemelor.

Uneori impactul dezvoltării produce schimbări de mediu pe termen lung şi chiar în mod ireversibil. De exemplu, dacă pădurile tropicale sunt tăiate şi solul este expus, mineralele (deja cu ofertă redusă) sunt filtrate de ploaie. Astfel solul se întăreşte, împiedicând regenerarea pădurilor şi obţinerea unor recolte stabile.

Ca rezultat al atingerii unui grad mai ridicat de conştientizare, ecologiştii joacă acum un rol vital în definirea managementului pădurilor, al terenurilor mlăştinoase şi al zonelor de litoral şi în echilibrarea raporturilor dintre oameni, septel, plante şi sol. Ecologiştii se implică din ce în ce mai mult în implementarea proiectelor de dezvoltare, pe masură ce guvernele se orientează spre protejarea

aerului şi calităţii apei, conservarea resurselor naturale şi susţinerea dezvoltării economice cu un management eficient al mediului.

Prin activitatea conjugată dintre UICN – Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii, WWF – Federaţia Mondială pentru Ocrotirea Naturii, PNABE – Federaţia Europeană a Parcurilor Naţionale şi Naturale, încă din 1991, s-a definit conceptual de turism durabil:

” dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul şi marketingul turistic care să respecte integritatea naturală, socială şi economică a mediului, cu asigurarea exploatării resurselor naturale şi culturale şi pentru generaţiile viitoare” .