Evaluarea în turism a complexelor monastice din Republica Moldova

INTRODUCERE

Orice călătorie pe Nistru oferă o revelație deosebită: ansambluri monastice, ca niște cuiburi de rîndunele ce se alipesc malurilor stîncoase, abrupte, aproape verticale. Complexele arhitecturale mănăstirești se înșiră de-a lungul apelor, campaniilele bătrînelor clopotnițe și catedralele mănăstirești se avîntă în văzduhuri, despicînd norii aburii.

Complexele monastice în Moldova istorică sunt numeroase, acestea fiind un indice al evlaviei poporului. Mănăstirile sînt atestate deja la sfîrșitul secolului al XIII-lea, amplasate la poalele munților Carpați, în păduri, majoritatea dintre ele în vestul Moldovei. În Moldova de est primele așezări monastice au fost schiturile rupestre din malurile Nistrului și Răutului, datînd din perioada paleocreștină și a iconoclaștilor. Construcțiile mănăstirești devin cunoscute odata cu menționarea daniilor făcute de către ctitorii și cu înlocuirea structurilor din lemn cu cele de piatră.

Importanţa cercetării mănăstirilor rupestre din punct de vedere turistic este evidentă. La momentul actual nu s-a efectuat nici o evaluare esenţială a acestor monumente pentru a o implementa în dezvoltarea industriei turistice naţionale. Republica Moldova nu dispune de munţi, ieşire la mare, de aceea locurile potrivite pentru turism sunt mai puţine la număr ca în alte state. De aceea, ponderea mănăstirilor rupestre în turismul R. Moldova (şi chiar a Europei) este însemnată. Mănăstirile rupestre din bazinul fluviului Nistru reprezintă un interes deosebit nu numai din punct de vedere istoric şi arhitectural, dar şi din punct de vedere peisagistic. Toate mănăstirile rupestre sunt situate în locuri deosebit de pitoreşti, stâncile în care ele sunt săpate se avântă brusc şi maiestuos deasupra fluviilor moldoveneşti. Pentru a populariza aceste mănăstiri în domeniul turismului cu o utilizare mai mare, este mai întâi necesar să le studiem din punct de vedere istoric.

Turismul privind mănăstirile rupestre face parte din turismul cultural, de aceea dezvoltarea lui ar aduce un aport important la evoluţia economiei naţionale, distrusă în ultimul deceniu şi jumatate. Studierea acestui domeniu al culturii noastre în context istoric şi argumentarea valorilor culturale pe care le reprezintă, ce presupune în continuare dezvoltarea unor infrastructuri turistice, capabile să corespundă cerinţelor turismului european, ar facilita accesul Republicii Moldova la activităţile Uniunii Europene.

Capitolul I. ARHITECTURI RELIGIOASE ÎN MOLDOVA

1.1. Evoluția arhitecturii ecleziastice din Moldova

Istoria arhitecturii religioase din Moldova întrunește mai mult de șase secole (XIV – XX). Așadar, dacă s-ar face o analogie cu starea lucrurilor înregistrată în Bulgaria, Serbia și în special Țara Românească, state care au parcurs în istorie o cale asemănătoare, s-ar constata că arhitectura Moldovei a cunoscut mai multe procese de înviorare sau de stagnar. Se poate estima că pe parcursul anilor s-au conturat cele trei etape în dezvoltarea complexelor monastice:

- prima se referă la perioada de înflorire a Principatului Moldovei (sec. XIV – XVI);

- cea de-a doua la vremurile cînd s-a înregistrat o vădită diminuare a proceselor social – economice și culturale, provocată de vasalitatea față de Turcia (mijlocul sec. XVI – prima jumate a sec. XVIII);

- a treia, a fost condiționată de slăbirea jugului turcesc și anexarea forțată a Basarabiei de către Rusia (a doua jumătate a sec.XVIII – înceutul sec. XX).

Ca și în alte state europene, mănăstirile din Moldova medievală au fost consolidate printr-o incintă solidă din piatră. Planul mănăstirilor reperzintă un pătrat ( erfect sau mai puțin perfect).

Bisericile Moldovei din sec. XIV – XVII prezintă monumente originale și aparțin școlii moldovenești de arhitectură. Ele exprimă în mod evident particularitățile stilului ”moldovenesc”, care se caracterizează printr-un triconch prelungit fără stîlpi, situat în partea de est; sistemul de cupole ridicate pe arcuri diagonale sau arcuri în console etajate (bolta ”moldovenească”); decor și proporții originale; pictură murală și fresce în exterior.

Mănăstirile din Moldova exercitau, de obicei, funcția de ansamblu memorial. Incinta mănăstirilor semăna cu cea a cetăților medievale, avînd uneri și funcții defensive. Biserica ocupa locul central în curtea mănăstirii. Intrarea era sitată de regulă în artea dinspre est. Sub bolta porții se deschidea fațada bisericii cu trei abside ale altarului și turla – principală cea mai elocventă parte a clădirilor de cult. Percepția artisticăa catedraleitrecea de la elementele compoziționale soradice ale absidelor laterale, flancate de contraforturi, la fațada princială acoperită de picturi murale expresive. Catedrala prezenta edificiului central al mănăstirii și forma o monocompoziție dominată în silueta complexului. Imaginea arhecturală a bisericii reprezintă cea mai înaltă dominantă a mănăstirii, cel mai cel mai expresiv și monumental edificiu al complexului, fiind realizată la scară mare.

Mănăstirile din Moldova se caracterizează, de regulă, printr-o așezare arhitecturală planimetrică închisă, de tip concentric.

Incinta de piatră a mănăstirilor separă curtea principală de cea auxiliară, de grădini și livezi. Edifiile principale și clădirile auziliare prezintă un interes deosebit pentru studierea vieții, culturii și a tradițiilor arhitecturii de cult din Moldova. Chiliile mănăstirești, bibliotecile, atelierile, construcțiile auxiliare reprezintă clădiri de tip civil și sunt purtătoare a formelor de arhitectură populară.

Comparînd arhitectura din Moldova cu cea a Țărilor Balcanice și din Bizanț pot fi relevate particularitățile și principiile lor de formare. În timp ce arhitectura bizantină se folosea în deosebi planul centri, în cea a Moldovei se preferă planul longitudinal, acceptîndu-se conceția mișcării în spațiu. Trei abside ale altarului respectau trei puncte cardinale (nord, sud, est). Spațiul longitudinal al corabiei bisericii moldovenești se trasformă treptat într-un spațiu centric al altarului.

De obicei, mănăstirile erau împrejmuite cu garduri nu prea înalte din piatră. Construcția lor se începea prin construirea chiliilor, în a căror apropiere se înălța biserica, mai tîrziu anexîndu-i-se construcțiile auxiliare.

Complexele arhictetonice rupestre parcă ies, colțuroase și semețe, din adîncul apelor, din inima malurilor stîncoase. Campanilele bătrînelor clopotnițe și catedralele mănăstirești se avîntă în văzduh, despicînd norii alburii. șirurile de ferestre ale fostelor mănăstiri, săpate în stîncă și legate între ele prin scări cioplite în piatră, absorb setoase lumina soarelui.

Mănăstirile rupestre, situate pe malurile abrupte, dezvăluie un excepțional tablou al piesajului fluvial. Săpate în rocile calcaroase, ele sunt reprezentative pentru arhitectura ținutului.