Evaluarea Interdependenței Conceptelor de Geografie și Turism

1. Geneza şi evoluţia turismului.

Viaţa locuitorilor planetei noastre se desfăşoară în condiţiile tot mai exigente ale activităţilor contemporane, marcate de superdezvoltarea tehnologiei, de explozia informaţională şi a comunicaţiilor. Utilizarea noilor descoperiri ale ştiinţelor şi tehnicii necesită un consum mare de energie nervoasă care, un grad înalte de uzură a capacităţii de muncă în timp scurt. Continuarea unei munci intense, pe o durată cât mai îndelungată, necesită refacerea în timp a resurselor de energie ale organismului uman. Acesta este motivul principal pentru care civilizaţia actuală, participantă la superdezvoltarea ce are loc pe planetă şi în spaţiul cosmic, este generatoarea celei mai mari activităţi turistice din câte au existat vreodată.

Oricât de departe a ajuns dezvoltarea turismului în prezent, pentru o înţelegere a evoluţiei lui ca fenomen social, trebuie să ne întoarcem măcar cu câteva secole în urmă. Pentru că turismul nu este o invenţie recentă.

Călătoria a făcut parte din existenţa omului încă din cele mai vechi timpuri, fiind considerată ca existând o dată cu eforturile lui de a supravieţui ( găsirea unei locuinţe, confecţionarea îmbrăcămintei). Oamenii au călătorit la început din diferite motive: pentru a descoperi noi teritorii, pentru a face vizite, din convingeri religioase, etc.

Petrecerea timpului liber într-un mod plăcut se practica din vechime, chiar din timpul civilizaţiilor preindustriale. Se consideră totuşi că fenomenul turistic, în forme mai diferite decât cele actuale, este specific civilizaţiei născute din revoluţia industrială Turismul, în forma sa actuală, este o creaţie a erei industriale, ce foloseşte timpul liber. Fenomen recent la scara istoriei, turismul se caracterizează printr-o transformare rapidă încă de la crearea sa, simultană cu evoluţia timpului liber al societăţii noastre.

Explozia demografică, generată de creşterea bunăstării populaţiei, o dată cu dezvoltarea industrială rapidă de după al doilea război mondial a declanşat şi aşa-numita explozie turistică

Fenomenul turismului a existat dintotdeauna însă acesta nu era cunoscut ca fenomen şi concept. La început deplasări în scopul supravieţuirii, apoi călătorii în scopuri comerciale, apoi tururi de cunoaştere a lumii, mai târziu călătorii pentru odihnă şi refacere a sănătăţii, astăzi turismul este un fenomen complex. Cuvântul turism se pare că a fost utilizat pentru prima dată în Anglia pentru a-i desemna pe tinerii aristocraţi britanici care se pregăteau pentru cariere politice şi diplomatice. Pentru a-şi desăvârşi educaţia şi cultura aceştia făceau un tur prin ţările Europei timp de trei ani.

Totuşi, se consideră că primele menţiuni privind preocupările de a voiaja apar în Antichitate în operele Geografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo în sec XIII sau ale lui Henri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practica călătoriei, piatra de temelie a turismului fiind pusă abia după a doua jumătate a sec. XX.

Analiza cronologică a fenomenului turistic scoate în prim plan existenţa a trei etape de evoluţie, şi anume:

1. Etapa turismului incipient;

2. Etapa turismului modern;

3. Etapa turismului contemporan.

Evoluţia diferitor forme de turism îmbracă aspecte diferite de la o etapă la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi etape de la o societate la alta. Denumirea şi delimitarea etapelor este relativă şi variază în anumite limite de la o ţară la alta.

Pentru a conştientiza importanţa turismului pentru societatea contemporană şi evoluţia sa în timp e necesară o descriere mai amănunţită a fiecărei etape de dezvoltare.

Etapa turismului incipient

Perioada istorică veche cuprinde un timp îndelungat, în care se consideră că activităţi aşa-numite de turism au existat, însă în forme foarte simple. Această etapă a evoluţiei turismului îşi are debutul în Antichitatea timpurie, când fenomenele şi elementele naturale reuşesc să-şi exercite atractivitatea asupra locuitorilor din imediata vecinătate. Astfel, plimbările şi călătoriile de plăcere se făceau pe distanţe scurte în jurul centrelor urbane mari (Atena, Napoli, Cartagena). Sunt considerate ca forme de turism pelerinajele la sanctuare (la Templul Apollo din Delphi), primele manifestări sportive – Jocurile Olimpice începute în Grecia în cinstea lui Zeus, călătoriile de studii, deplasările la termele romane (Pamukkale, Băile Herculane). Este cunoscută pasiunea romanilor pentru captarea izvoarelor termice şi utilizarea lor în scopuri terapeutice şi balneare. Astfel, turismul în antichitate se orienta către ţărmurile mărilor, malurilor şi lacurilor, în jurul izvoarelor cu calităţi curative, către marile centre de cultură şi civilizaţie, dar şi spre centrele comerciale aflate de-a lungul marilor drumuri.