Evoluția Turismului în România

CAPITOLUL I DEZVOLTAREA TURISMUL ÎN ROMÂNIA

Conform determinărilor turismul1 este „activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitoreşti sau interesante dintr-un anumit punct de vedere". Activitatea turistică poate fi considerată una din cele mai vechi ocupaţii ale omului încă pe timpurile când nomadismul era modul de viaţă al unei colectivităţi umane. Pentru omul nomad turismul devenise o profesie, el nu avea aşezare statornică într-un loc, dar „făcea" turism dintr-un loc în altul.[33, p. 74]

Pe parcursul timpurilor omul în permanenţă a avut şi activităţi turistice, care au fost impuse de anumite situaţii, nevoi, necesităţi şi poate nu în ultimul rînd pentru ceea ce numim noi astăzi agrement. Turiştii care se deplasai dintr-un loc în altul au fost în decursul timpului printre primii şi cei mai dinamici purtători de informaţii. În condiţiile lipsei telecomunicaţiilor succesele de dezvoltare în toate activităţile umane erau difuzate şi prin turişti. Cu certitudine se poate afirma că turismul a existat în toate epocile istorice, ceea ce s-a nodificat în timp a fost doar formele de deplasare a turiştilor, scopurile acestora. Pentru unii turismul este o distracţie sau o formă de menţinere sau de refacere a sănătăţii, iar pentru alţii o activitate profesională, o necesitate vitală.

Activităţile turistice au un mod specific de realizare în vederea satisfacerii nevoilor umane. Modalităţile de funcţionare a turismului şi a componentelor sale constituie mecanismul turistic care este un ansamblu de principii, corelaţii, forme, instrumente, pîrghii economice, juridice, sociale, ştiinţifice pe baza cărora unii (turiştii) îşi realizează şi îşi perfecţionează propria activitate. Mecanismul turistic este constituit dintr-un ansamblu de subsisteme de funcţionare şi reglare, cum sunt, de exemplu, preţurile (anexa 10), modalităţile de deplasare, condiţiile de realizare a scopurilor etc. Aceste subsisteme pun în funcţiune latura obiectivă şi cea subiectivă a activităţii turistice, îmbină cadrul general cu cel particular. Turismul în calitatea sa de activitate economico-socială este caracterizat prin flexibilitate şi adaptibilitate la diferite situaţii economice, sociale, ecologice. Activităţile turistice nu apar şi nici nu dispar, ele sunt într-o existenţă permenentă, îşi schimbă doar intensitatea, direcţiile, volumul. Activităţile turistice depind de un şir de factori: nivelul veniturilor populaţiei, a infrastructurii turistice, a confortului, disconfortului etc. Deci problematica trebuie analizată istoric iar diversitatea turismului este şi mai nuanţată, deoarece în fiecare ţară au existat şi mai există încă multe forme de turism. Turismul s-a schimbat, modificat, perfecţionat atît în timp cît şi în spaţiu. Activităţile turistice contemporane sunt o componentă a vectorului calităţii vieţii, sunt o consecinţă a economiilor reale de piaţă. În interdependenţă cu economia de piaţă (anglo-saxonă, vest-europeană, paternalistă de piaţă, socială de piaţă, nordic-europeană, orientată spre şi dependentă de exterior) activităţile turistice într-un anumit mod sunt direcţionate.

România, cu o experienţă de peste 2000 de ani în activităţile turistice, în prezent îşi perfecţionează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului şi se află în faţa adoptării unei strategii al activităţilor turistice, prin luarea în considerare a experienţei ţărilor avansate, a elaborărilor ştiinţifice din marile centre universitare şi academice. România are posibilităţi universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (şi nici nu trebuie) să preia un model elaborat şi folosit în alte ţăr ale lumii. România are propriul său potenţial ştiinţific şi practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experienţa istorică sau prin originalitatea condiţiilor geografice, climaterice, tradiţiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc.