Formele de Turism

Introducere

Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi. Turismul devine un complex fenomen de masă la sfârşitul secolului al XIX-lea fiind puternic articulat în mediul înconjurător.

Privit ca un fenomen social-economic creator de benifici, turismul a fost defint în variante dinte cele mai felurite: “arta de a călători pentru propria plăcere” (M. Peyromarre Debord); “activitate din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reşedinţă, pentru distracţie, odihnă, îmbogăţirea experienţei şi culturi, datorită cunoaşteri unor noi aspecte umane şi a unor peisaje necunoscute” (Jan Medecin); “fenomen al timpurilor noastre, bazat pe creşterea necesităţi de refacere a sănătăţi şi de schimbare a mediului înconjurător, cultivare a sentimentului pentru frumuseţile naturi ca rezultat al dezvoltări comerţului, industriei şi al perfecţionări mijloacelor de transport” (Guy Freuler).

Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – natural antropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri de turism. Tipurile de turism de diferenţiază de la ţară la ţară, asigurând varietatea şi, prin acesta, atracţia asupra turiştilor autohtoni şi străini.

Una dintre bogăţiile actuale de bază în domeniul turismului priveşte studiul elementelor regionale, în funcţie de care se organizează activităţi turistice tipice anumitor zone, şi se pun în evidentă posibilităţile de amenajare complexă a acestora.

Instituţionalizarea turismului pe plan naţional şi organizarea lui în continuare şi pe pla internaţional au determinat un avânt continuu al acestuia şi, prin ritmurile de dezvoltare atinse, turismul devine, alături de revoluţia tehnico-ştiinţifică, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, cu consecinţe sociale, economice şi umane deosebit de importante, devenind o activitate economico-socială distinctă.

Este de menţionat că, în majoritatea ţărilor, transformarea turismului într-o activitate economico-organizatorică s-a produs numai în cea de-a doua jumătate a secolului XX, deşi rădacinile acestuia şi premizele dezvoltarii lui sunt observate chiar din perioada antică determinata fiind de desfaşurarea războaielor si a necesitaţii schimburilor între diferite grupuri sociale.

Importanţa tot mai mare pe care a dobândit-o turismul în perioada contemporană a sporit preocupările pentru definirea si clasificarea cât mai exactă şi completă a acestui fenomen. Tratarea ştiinţifică a activităţii turistice este condiţionată şi de necesitatea cunoaşterii conţinutului economic şi social al acesteia, mutaţiile înregistrate continuu în evoluţia turismului impunând readaptarea permanent a acestuia, de aici destingindu-se diferitele forme ale turismului.S-a accentuat necesitatea clasificării turismului după criterii care să asigure grupări relativ omogene. Delimitarea formelor de turism, importantă din punct de vedere teoretic şi practic, oferă elemente de fundamentare ştiinţifică a deciziilor privind dezvoltarea şi diversificarea ofertei turistice, alinierea ei la modificările intervenite în structura cererii.

Aşadar,turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importantă precum cea desfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ). Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade sub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologi şi sociologi.

Capitotolul I

Evoluţia formelor de turism in contextul istoric

1.1.Turismul in perioada antică

Călatoriile încep o data cu desfaşurarea războaielor si a necesitaţii schimburilor între diferite grupuri sociale. Prin urmare călatoria apare înca în comuna primitivă, cînd oamenii impinşi de lipsa unor anumite lucruri merg în cautarea lor in alte regiuni decît cele locuite de ei. Aceste călatorii nu pot fi similare celor pe care noi le numim călatorii în scop turistic, dar anume ele au trezit în oameni nevoia de deplasare si de cunoaştere a ceea ce nu se afla aproape de locuinţelor lor.

În Grecia Antică oamenii pentru a se asigura de siguranţa lor in timpul calatoriei in oraşele îndepartate, incheiau contracte de vizite reciproce cu oamenii care aveau aceeaşi ocupaţie (comerciant-comerciant,familie-familie) astfel pastrindu-şi integritatea fizică si morală. Cel care pleca in strainătate se legitima cu o bucată de sumbolon care echivalează cu paşaportul de azi si cu viza. Oamenii călatoreau şi in scopuri religioase cum ar fi pelerinajul de la Dodona şi Delfi unde sute de pelerini din toate parţile Greciei veneau pentru a solicita si asculta prezicerile lui ZEUS si APOLLO. Un alt scop al călatoriei erau jocurile sportive organizate o data la 4 ani la Delfi, jocurile hipice din Nemea si mai ales Jocurile Olimpice organizate la Olympia.