Germania

I. Asezare geografica. Vecini

Germania este situata în Europa Centrala, pe o suprafata de 356954 km² si are capitala la Berlin. Este înconjurata de noua vecini: Danemarca în nord, Polonia si Republica Ceha în est, Austria si Elvetia în sud, Franta, Belgia, Luxemburg si Olanda în vest. Tot în partea de nord are iesire la Marea Baltica si Marea Nordului. Coordonatele geografice ale Germaniei sunt: 51°002N 9°002E.

II. Scurt istoric

Teritoriul Germaniei este populat în Antichitate de triburi germanice, celtice si slave. Regiunile sudice ale Germaniei, având Rhinul ca granita, sunt transformate în secolele I-IV în provincii ale Imperiului Roman. În secolele VI-VIII, tinuturile locuite de triburile alemanilor, turingilor, saxonilor, frizilor, bavarezilor sunt incluse în Regatul Franc, care atinge apogeul sub Carol cel Mare (768-814).

În anul 843, Tratatul de la Verdun slabeste regatul unit al lui Carol cel Mare, divizându-l în trei tinuturi. Francii din est se constituie în natiunea germana.

În anul 955, Otto cel Mare este încoronat împarat de catre papa, dar secolele urmatoare sunt marcate de lupta dintre papalitate si imperiu, în care papii submineaza puterea împaratului, sprijinindu-i dusmanii, printre care erau si printi si arhiepiscopi.

Între 1152-1190 are loc domnia lui Frederick Barbarossa din dinastia Hohenstaufen, un cruciat entuziast care mareste puterea si renumele imperiului.

Anul 1241 este marcat de formarea Ligii hanseatice, ce uneste porturile si orasele comerciale, confirma dominatia economica germana în Marea Nordului si coasta baltica.

În 1356, mijloacele constitutionale prin care este ales împaratul sunt stabilite de catre Bula de Aur. Prin acest act se acorda pricipilor independenta aproape deplina. Se stabilea ca împaratul sa fie ales de numai sapte electori (patru printi si trei arhiepiscopi).

În 1410, cavalerii teutoni, autori ai stabilirii germanilor în zona baltica, sunt înfrânti de polonezi si lituanieni în batalia de la Tannenberg.

În 1517, calugarul augustinian Martin Luther îsi afiseaza cele 95 de teze pe usa bisericii din Wittenberg, marcând începutul reformei. Desi Luther e excomunicat, el finalizeaza traducerea Bibliei în germana în castelul de la Wartburg, sub protectia ducelui de Saxonia.

Pacea de la Augsburg din 1555, duce la sfârsirea temporara a razboaielor religioase si recunoaste împartirea Germaniei în mai multe state catolice sau protestante.

Razboiul de Treizeci de Ani (1618-1648) reînnoieste conflictul religios. Desi pornit din Danemarca, Suedia si Franta, acest razboi este dus în Germania. Tara este devastata si majoritatea tinuturilor de granita (Tarile de Jos, Alsacia) trec în mâna unor puteri straine.

În 1701, acordarea titlului de rege electorului de Hohenzollern al Prusiei marcheaza accederea la putere a unui stat mic, bazat pe o administratie centralizata si o armata foarte disciplinata. Sub Friederick cel Mare (1740-1786), Prusia dobândeste Silesia.

În 1806, Napoleon ocupa regiunea Rhin-ului si creeaza un sir de state-marioneta, din Bavaria, la sud, pâna în Westfalia, în nord. Se renunta la titlul de împarat crestin-roman (împarat al Sfântului Imperiu Roman de Natiune Germana), detinut secole întregi de ramura austriaca a Habsburgilor.

Congresul de la Viena din 1815 confirma Prusia drept putere dominanta în nordul Germaniei si stabileste Confederatia germanica, alcatuita din 35 de state si patru orase libere.

În 1834, o unitate vamala, Zollverein, îndeparteaza barierele comerciale dintre statele germane.

Anul revolutiilor, 1848-1849, trezeste speranta unei Germanii unite si liberale, dar întrunirea Adunarii Nationale de la Frankfurt se dovedeste inutila si este în final dizolvata sub amenintare militara.

În 1866, cancelarul prusac, Bismarck, provoaca razboiul cu Austria. Ca urmare a înfrângerii crunte a armatei austriece la Königgratz, Austria este exclusa din afacerile Germaniei, care, de acum încolo, sunt dominate doar de Prusia.

În 1871, împaratul francez, Napoleon al III-lea, este atras în razboi de Bismarck. Victoria asupra francezilor duce la unificarea Germaniei sub conducerea Prusiei, cu regele prusac Wilhelm drept împarat.

Între 1914-1918, cursa înarmarilor între puterile europene duce la izbucnirea primului Razboi Mondial. Succesele germane de început fac loc unui razboi de uzura. În final, în octombrie 1918, Germania cere un armistitiu si împaratul Wilhelm al II-lea merge în exil în Olanda.

Între 1918-1933, republica democratica de la Weimar este subminata de nasterea nationalismului si a sovinismului ce îsi gasesc reprezentarea în Partidul National Socialist Muncitoresc (NSDAP) condus de Adolf Hitler, austriac de origine.

Între 1933-1945, Al Treilea Reich este condus de Hitler la reînarmare, expansiune teritoriala si, în 1939, la razboi. Seria succeselor militare germane se sfârseste cu bataliile de la Stalingrad si Alamein (Africa de Nord), iar razboiul se încheie cu sinuciderea lui Hitler si predarea neconditionata a nazistilor germani, în mai 1945. Liderii nazisti care au supravietuit sunt acuzati si judecati pesntru crime de razboi împotriva umanitatii în procesele de la Nürmberg.

În 1949, Germania este divizata în Republica Federala Germania (RFG) în vest si Republica Democratica Germana (RDG), în est, de orientare comunista.

În 1961, RDG contruieste Zidul Berlinului, pentru a stopa exodul populatiei sale spre vestul liber si bogat.

Între 1989-1999 Zidul Berlinului este eliminat, si în 1990 cele doua Germanii se unesc. În 1994, fortele rusesti, engleze si franceze se retrag din Berlin.

În anul 2000, la Millennium Expo-2000, Hanovra gazduieste peste 40 de milioane de vizitatori din întreaga lume.