Grecia

Cap.I.Prezentarea succinta a tarii

Grecia sau Republica Elenă este o ţară din sud-estul Europei, membră a Tratatului Nord-Atlantic, Uniunii Europene şi a zonei euro.

Grecia este situată în Peninsula Balcanică, la sud de Bulgaria, FRI Macedonia şi Albania şi la vest de Turcia. Are un litoral de 13.676 km la Mările Egee, Ionică şi Mediterană.

Considerată de mulţi drept leagănul civilizaţiei occidentale, Grecia are o istorie lungă şi bogată, timp în care şi-a răspândit influenţa pe trei continente.

Ţărmurile mării Egee au văzut dezvoltarea primelor civilizaţii europene, şi anume cele ale minoanilor şi miceenilor. După ce acestea au început să cadă, a urmat o Eră Neagră până în 810 î.Hr, când a apărut o nouă civilizaţie elenă. A fost Grecia polis|oraşelor-state care stabilea colonii în Marea Mediterană, care rezista invaziilor perşilor şi a cărei cultură va fi baza civilizaţiei elene, după căderea imperiului lui Alexandru cel Mare (rege al Macedoniei).

Această cultură a avut o influenţă majoră asupra Imperiul Roman si romanilor, care deşi au reuşit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.Hr, au fost cuceriţi ei înşişi de civilizaţie. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărţit în 2, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Bizantin a supravieţuit atacurilor din vest şi din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în faţa otomanilor.

Domnia otomană se va păstra până în 1821 când grecii îşi declară independenţa. După încheierea Războiul Grec de Independenţă în 1828, Grecia alege calea unei monarhii, înfiinţându-se Regatul Greciei (1833). În secolul XIX şi la începutul secolului XX, Grecia încearcă să-şi însuşească populaţia vorbitoare de greacă din Imperiul Otoman, crescând încetul cu încetul în teritoriu şi populaţie, până în 1947, când ajunge la mărimea sa de astăzi.

După cel de-Al Doilea Război mondial, Grecia a trecut printr-un război civil ce a durat până în 1949, după care a aderat la NATO în 1952. Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând aşa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbuşirea dictaturii militare în 1974 şi la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit (sau referendum). Grecia a aderat la UE în 1981 şi a adoptat euro ca monedă în 2001.

Grecia este formată din 13 provincii, care sunt împărţite la rândul lor în 51 de prefecturi (nomoi, singular - nomos):

Prefecturi

Attica

Grecia Centrală

Macedonia Centrală

Creta

Macedonia de Est şi Tracia

Epirus

Insulele Ioniene

Egeea de Nord

Peloponezia

Egeea de Sud

Tesalia

Grecia de Vest

Macedonia de Vest

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros - Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.

Nomoi sunt divizate în 147 eparhii (singular eparhia), care sunt împărţite în 1.013 localităţi: 130 localităţi urbane (dimi) şi 900 comunităţi rurale (kinotites). În 1999, existau 5.775 de autorităţi locale: 361 demoi, 5.560 koinotites, împărţite în 12817 localităţi (oikosmoi).

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri şi peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin istmul Corint) şi o parte insulară (aproximativ 3 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică şi Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu şi grupele Dodecaneze şi Ciclade. Grecia are aproximativ 15 000 km de coastă. Relieful se caracterizează prin predominarea masivelor muntoase, dispuse sub forma unor aliniamente paralele. Acestea continuă de fapt şirul Alpilor Dinarici din centrul Peninsulei Balcanice. Principalul şir montan îl reprezintă Munţii Pindului, care traversează partea centrală a Greciei. Cea mai mare altitudine se întâlneşte însă spre Marea Egee, Muntele Olimp - 2 971 m.

Grecia are o economie capitalistă cu un sector public ce asigură aproximativ 40% din PIB. PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă monentan cel puţin 75% din nivelul economiilor fruntaşe din zona euro. Turismul asigură 15% din venitul intern brut. Imigrantii reprezinta aproape o cincime din forţa de muncă, aceasta fiind repartizată în mare parte în agricultură şi în munca necalificată. Grecia este o beneficiară majoră de ajutor de la Uniunea Europeană, acesta find egal cu 3,3 % din Venitul brut anual. Economia grecească a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2003 – 2007, datorită în parte cheltuielilor cu infrastructura legate de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004 dar şi datorită disponibilităţii creditului, care a susţinut niveluri record ale cheltuielilor consumatorilor. Dar creşterea a scăzut cu 2,8% în 2008 ca rezultat al crizei financiare mondiale şi a înăspririi condiţiilor de acordare a creditelor. Grecia a violat Pactul de Creştere şi Stabilitate al Uniunii Europene ce urmărea ca deficitul bugetar sa fie sub 3%, dar a întrunit acest criteriu în perioada 2007-2008. Datoria publică, inflaţia şi şomajul sunt deasupra zonei euro, dar au o tendinţă negativă. Datoria externă: este de 371.5 miliarde de dolari pentru anul 2008 conform CIA “The world Factbook” actualizat la 14 mai 2009. PIB-ul pe cap de locuitor este de 22 205 USD, iar rata somajului este de 7,7%.

Grecii, ca etnie, în prezent formează 98 % din populaţia Greciei (după datele oficiale), o minoritate etnică greacă mai importantă fiind doar în Albania. Comunităţi de greci mai există în Italia, Ucraina, Turcia şi alte ţări. Majoritatea populaţiei insulei Cipru (80 %) este reprezentată tot de greci. Ca număr total, grecii sunt circa 11,08 milioane persoane. Limba greacă are mai multe dialecte, existând şi două limbi literare: dimotiki (limba populară vorbită, precum şi a literaturii) şi kaînarevusa (limba pură, folosită pentru scrieri oficiale şi ştiinţifice, ambele folosind grafia greacă, specifică numai acestei limbi).

Grecii sunt într-o majoritate absolută creştin-ortodocşi, deşi există şi greci musulmani, aceştia fiind într-o situaţie semilegală.