Impactul Crizei Mondiale asupra Economiei Întreprinderii

CAPITOLUL I

DEFINIREA CONCEPTULUI DE CRIZĂ.

FORMELE CRIZEI ECONOMICE

Cuvântul “criză“ provine din medicina hipocratică, desemnând acel moment de cumpănă al unei boli, care putea să se îndrepte fie spre un deznodământ fatal, fie spre însănătoşire. Ulterior, acest cuvânt a ajuns să desemneze orice situaţie de întrerupere neaşteptată şi profund dăunătoare a funcţionării normale a unui sistem.

Astăzi, termenul de „criză” a intrat în vocabularul cotidian. El este folosit frecvent riscând să sedemonetizeze datorită suprautilizării. În medicină, ştiinţele economice, sociologie, diplomaţie, relaţiile internaţionale, se discută despre criză - ca evoluţie a unei boli, despre criza sistemului financiar-bancar,criza socială, criza politică, criza în relaţiile dintre state, etc.

În fiecare organizaţie, indiferent de domeniul de activitate, există preocupări legate de disfuncţionalităţile ce pot apărea în interiorul ei şi care sunt capabile să pună în pericol funcţionarea normală şi reputaţia, de care aceasta se bucură. Crizele sunt considerate a fi astfel de disfuncţionalităţi.Unele crize pot fi anticipate şi prevenite, altele, din contră, nici macar nu pot fi bănuite şi deobicei se instalează brusc. Crizele au implicaţii majore în viaţa şi activitatea organizaţiei, cu consecinţeuneori nedorite.Orice organizaţie se poate confrunta, la un moment dat, cu o situaţie de criză.

Realitatea demonstrează că, indiferent de măsurile de prevenire utilizate, criza poate scăpa de sub control şi luaamploare. În aceste condiţii, criza poate aduce prejudicii grave organizaţiei, dacă nu este gestionatăcorect din toate punctele de vedere, inclusiv din punctul de vedere al comunicării; o bună comunicare în timpul crizei putând să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative ale publicului. De aceea, prevenirea şi gestionarea unei situaţii de criză trebuie să urmeze un plan foarte bine elaborat de către specialiştii în relaţii publice şi managerii organizaţiei. Răspunsul în faţa unui eveniment neaşteptat trebuie să se bazeze pe evaluarea corectă a circumstanţelor şi să urmeze strategii clare, bine gandite, elaborate după criterii specifice, cu mult timp înainte de declanşarea situaţiei de criză.Gestionarea situaţiilor de criză, a problemelor riscante, nu implică un număr foarte mare de persoane. De cele mai multe ori, opina publică va judeca răspunsul la urgenţă sau criză al unei organizaţii aproape numai pe baza ştirilor mass-media. În acest fel, percepţia publicului despre răspunsul sau acţiunile unei organizaţii va fi, în cea mai mare masură determinat de modul, în carea ceasta comunică.

Aşadar, se impune menţinerea unei relaţii de parteneriat şi colaborare cu mass-media nu numai pe perioada de criză, ci în permanenţă, astfel încât, aceasta să aibă siguranţa că, în cazul producerii uneischimbări sau apariţiei unui eveniment în cadrul companiei, va afla direct şi imediat despre acestea de la reprezentanţii departamentului de relaţii publice al companiei.

Formele crizei economice

• Stagflatia este o forma de criza economica. Situatie ce rezulta dintr-o recesiune ce se reflecta intr-o stagnare a activitatii economice si continuarea unui proces inflationist. Consecinta a unei inflatii indelungate ce consta in coexistenta inflatiei cu stagnarea economiei, prin lipsa de crestere economica semnificativa. Conceptul este cunoscut in mare parte deoarece, in teoria macroeconomica de dupa al doilea razboi mondial, inflatia si recesiunea erau privite ca excluzandu-se reciproc, si deoarece stagflatia s-a dovedit in general extrem de dificil si costisitor de eradicat. Economistii ofera doua explicatii principale despre cauzele aparitiei stagflatiei. Prima explicatie este cea conform careia stagflatia poate rezulta atunci cand economia este incetinita de un soc nefavorabil la nivelul stocurilor, cum ar fi cresterea pretului petrolului intr-o tara importatoare de petrol, care tinde sa ridice preturile si sa incetineasca economia prin derentabilizarea productiei. Acest tip de stagflatie prezinta o dilema politica deoarece marea parte a actiunilor de a lupta impotriva inflatiei agraveaza stagnarea economica, si vice-versa.