Influența infrastructurii de transport asupra turismului

I. Introducere

Romania dispune de un bogat şi complex potenţial turistic. El este alcătuit mai întâi dintr-o varietate de forme de relief cum ar fi : izvoare de apă minerală şi termală, lacuri folosite pentru agrement, nataţie şi pescuit sportiv, un valoros fond cinegetic concentrat în păduri de foioase şi conifere, peisaje diverse de la cel al crestelor montane dezvoltate la peste 2.000 m la cele de câmpie, litoral şi Delta Dunării. Istoria poporului român se reflectă în numeroase mărturii materiale şi spirituale ce pot fi văzute mai ales în localităţi (muzee, monumente, biserici, mănăstiri, cetăţi antice şi medievale, portul popular, ţesături, ceramică,etc ). Ele reprezentând un valoros fond de elemente care concentrează atenţia a numeroşi vizitatori din toate colţurile lumii.

Activitatea turistică apare ca o cursă între solicitări şi potenţial, între cerere şi ofertă.

Cererea turistică este impulsionată de factori ca: motivaţiile turistice, cum sunt: tratamentul, îmbogăţirea nivelului de cunoştinţe, sportul, vânătoarea, vizitele la rude sau la prieteni, întâlniri sau congrese, afaceri, distracţii şi agrement etc; existenţa timpului liber din fondul de timp al individului; nivelul veniturilor personale şi partea destinată pentru satisfacerea uneia sau a mai multor motivaţii turistice.

Oferta turistică depinde de posibilităţile unei zone sau ţări şi anume de: condiţiile naturale (relief, climă, floră, faună etc); valorile istorice şi culturale, constituite din vestigii istorice, obiceiuri şi folclor; construcţii industriale şi culturale, care prezintă interes pentru turişti; baza materială: unităţi de cazare, de alimentaţie, mijloace şi căi de transport, baze de tratament, de agrement etc.

Situatia turismului romanesc in ultima jumătate de secol

Intre anii 1960-1970, România a făcut eforturi de dezvoltare a infrastructurii turistice, dar majoritatea au fost concentrate pe litoralul Mării Negre.

În anul 1971 este înfiinţat Ministerul Turismului care avea în subordine mai multe organizaţii specializate în servicii turistice, în zone precum Braşov, Bucureşti şi litoralul Mării Negre. România era o ţară uşor accesibilă ţărilor din Europa de Vest şi oferea o alternativă ieftină Greciei şi Spaniei.

În anii 1970, odată cu venirea lui Ceauşescu la putere, ţara devine din ce în ce mai mult condusă sub climatul tiraniei. In anul 1974 este stabilită o lege care solicita turiştilor să schimbe o anumită cantitate de valută pentru fiecare zi a vizitei lor în România. In anul următor, românilor le este interzis să găzduiască turiştii străini în casele proprii.

Regimul lui Ceauşescu a avut un impact semnificativ asupra turismului, mai ales că a restricţionat legătura dintre România şi ţările occidentale. Turismul în România a înregistrat o scădere drastică în perioada anilor 1980, atunci când Ceauşescu decide să plătească datoriile externe ale ţării mult mai devreme decât era prevăzut, fapt care a condus la o austeritate severă pentru cetăţenii românii, precum şi la o scădere a standardului de viaţă. Prin urmare, standardele serviciilor turistice au scăzut şi ele sub limitele standardelor occidentale, mâncarea distribuită în restaurante şi hoteluri era în cantitate mică, infrastructura şi transportul - de o calitate inferioară, iar România devine o destinaţie deloc atractivă pentru turiştii din Occident.

După 1989, sosirile turiştilor internaţionali au crescut la 1.6 milioane, deşi doar jumătate din ei vizitau ţara în scop turistic, iar cealaltă jumătate era formată din ziarişti, reporteri şi reprezentanţi ai organizaţiilor de caritate.

România a încercat să depăşească frontierele socialismului şi să încurajeze dezvoltarea turismului la începutul anilor 1990, prin utilizarea unui slogan care avea ca scop atragerea cât mai multor turişti: „come as a tourist, leave as a friend" („vino turist, pleacă prieten"), dar România mai trebuia să-şi actualizeze facilităţile turistice şi să administreze mai bine produsele turistice pe care încearcă să le promoveze.

În momentul de faţă, România este pe punctul de a deveni o destinaţie turistică importantă, dar înainte de toate va trebui să-şi estompeze anumite minusuri care nu îi conferă o poziţie concurenţială pe piaţa internaţională turistică. Aceasta s-a datorat unui program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar şi datorită perioadei de recesiune cu care România s-a confruntat după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare sănătoasă a infrastructurii, dar mai ales fără o privatizare a acestui sector şi fără un bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România să devină o atracţie importantă a turismului internaţional.